Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Lovitura de stat din 1934
La începutul anilor 1930 Letonia a fost afectată de criza economică mondială.
Criza a dus la diminuarea producŃiei industriale şi a comerŃului exterior, precum şi la
sporirea şomajului. Încrederea în capacitatea instituŃiilor democratice de a rezolva
problemele generate de criza economică s-a diminuat. Diviziunea între partide şi lupta
dintre acestea au început să fie criticate. Ministerele şi agenŃiile guvernamentale erau
însă considerate a fi eficiente. Dreapta considera că singura soluŃie pentru
eficientizarea funcŃionării sistemului politic era crearea unui stat prezidenŃial.
Saeimas s-a opus propunerii Uniunii Agrare de la începutul anului 1934 de a fi sporită
autoritatea preşedintelui.
În această situaŃie susŃinătorii reformei constituŃionale au decis să realizeze
această schimbare printr-o lovitură de stat. La 15 mai 1934 K. Ulmanis (1877-1942)
şi susŃinătorii săi au acŃionat. Ulmanis avea susŃinerea armatei letone precum şi pe
aceea a gărzii naŃionale (Aizsargi). Lovitura de stat a fost paşnică. Posibilii oponenŃi -
mai ales politicienii social-democraŃi - au fost arestaŃi pentru un timp. Ulmanis a
concediat Parlamentul şi partidele politice şi a început să guverneze ca prim-ministru
al unui guvern numit chiar de el însuşi. Preşedintele Alberts Kviesis a rămas
preşedinte al statului până la sfârşitul mandatului său în 1936, după care oficiile de
preşedinte şi prim-ministru au fost unite.
Autoritarismul leton
Judecat prin comparaŃie cu regimurile politice autoritare sau dictatoriale din
Europa interbelică, regimul politic din Letonia a fost unul moderat: nu au existat
ucideri în masă, acŃiuni violente, deŃinuŃi politici pe termen lung, intimidarea realizată
prin intermediul folosirii sistematice a terorii de stat. Exista însă o poliŃie politică care
urmărea îndeaproape acŃiunile cetăŃenilor letoni, mai ales a acelora care aveau
convingeri politice opuse guvernului, precum şi o cenzură destul de eficientă.
Ulmanis a fost un preşedinte popular aşa încât nu a existat prea multă opoziŃie faŃă de
acŃiunile întreprinse de acesta. Ulmanis era privit de admiratori ca un gospodar
(saimnieks) care avea dreptul moral de a ghida vieŃile concetăŃenilor săi şi de a proteja
imaginea unităŃii naŃionale letone în ochii străinătăŃii. El însuşi se intitula
Conducătorul (Vadonis). Ulmanis accentua în discursul său politic teme precum
unitatea naŃională, munca, virtuŃile rurale, credinŃa că letonul este născut şi destinat să
rămână fermier, precum şi necesitatea ca Letonia să supravieŃuiască în cadrul
economiei mondiale 474 . Regimul Ulmanis se lăuda cu stabilitatea politică şi culturală
adusă de înlăturarea partidelor politice.
La 15 mai 1939, de pildă (de ce oare dictatorii îşi celebrează şi arată forŃa şi
autoritatea şi mai viguros chiar înainte de a fi înlăturaŃi de la putere?), regimul
Ulmanis a fost celebrat la împlinirea a cinci ani de la preluarea puterii. Ministrul
britanic la Riga descria atmosfera acestei aniversări: străzile au fost decorate, s-au
desfăşurat parade, servicii religioase, s-au depus coroane de flori la mormintele celor
474 Ibidem, p. 133-134.
210