Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
neplăcute din memoria colectivă estoniană 385 , trebuie afirmat clar că estonienii au
respectat drepturile acestei minorităŃi în cadrul noului stat format în 1918 386 .
La începutul anilor 1920 în Estonia locuiau 91.000 de ruşi. Legea CetăŃeniei din
1922 le-a dat posibilitatea ruşilor să obŃină cetăŃenia estoniană şi să formeze un
electorat de circa 40.000 de oameni care le permitea să trimită 8 deputaŃi în
parlament. Însă această minoritate a fost destul de inactivă şi nu a putut astfel
fructifica, în măsura în care au făcut-o germanii, condiŃiile favorabile de dezvoltare
economică şi culturală. Numărul de deputaŃi ruşi a fost astfel de 1 - 5. Ruşii au avut
propriile organizaŃii politice: Uniunea NaŃională Rusă, Partidul Muncitoresc al
łăranilor Ruşi şi Partidul Socialist Rus. Structurile de putere locale au fost folosite
mult mai eficient de ruşi, mai cu seamă consiliile locale din Narva, Pechori şi Tallinn.
La începutul anilor 1920 a fost format postul de secretar naŃional rus ataşat
guvernului. La iniŃiativa acestuia s-a format în 1923 Uniunea OrganizaŃiilor
EducaŃionale şi de Caritate Ruse din Estonia care a unit peste 50 de organizaŃii
diferite. În 1925 a fost adoptată o foarte liberală Lege a Autonomiei Culturale a
MinorităŃilor, un model pentru întreaga Europă 387 , de care însă ruşii au făcut puŃin
uz 388 . În 1930 existau în Estonia 104 şcoli elementare (la care învăŃau 9.053 de copii)
unde educaŃia se făcea în limba rusă (din care 97 erau de stat). De asemenea existau 7
licee ruseşti (4 de stat) unde 955 de elevi învăŃau în limba rusă 389 .
În schimb, minoritatea germană a fost mai mult decât activă în viaŃa economică şi
politică a łărilor baltice. Deja la 1 noiembrie 1925, folosindu-se de prevederile noii
legi estoniene, germanii au fondat Consiliul Cultural al Germanilor Baltici. Toate
şcolile germane au intrat sub autoritatea Consiliului. Activitatea sa era desfăşurată
prin intermediul a cinci departamente 390 . Numărul minoritarilor germani a fost însă în
descreştere continuă: în 1914 în Letonia şi Estonia trăiau 162.000 de germani. În
1935 numărul acestora scăzuse până la 78.500 de oameni. MotivaŃia este legată de
faptul că, atunci când łările baltice şi-au câştigat independenŃa, fosta aristocraŃie a
germanilor baltici şi-a pierdut puterea politică şi economică şi, în primii ani
interbelici, a existat o reaşezare masivă a acestora în Germania. Fenomenul s-a făcut
simŃit şi în România în perioada interbelică, şi mai ales după cel de-al doilea război
mondial.
385 Există stereotipuri cu privire la trăsăturile etnice ale ruşilor în percepŃia estonienilor: ruşii sunt priviŃi ca
fiind egoişti, intruzivi, insensibili, nomadici, leneşi, neigienici, impulsivi, volatili emoŃional. Ruşii îi privesc
pe estonieni ca fiind neprietenoşi, exclusivişti, aplecaŃi spre fascism, încăpăŃânaŃi, obsedaŃi de trecut, naivi cu
privire la realităŃile geopolitice, Attiat F. Ott. Aksel Kirch, Marika Kirch, Ethnic Anxiety: A case study of
resident aliens in Estonia (1990-1992), în “Journal of Baltic Studies”, vol. XXVII, no. 1, Spring 1996, p. 53.
386 În Estonia se afla şi se mai află încă şi o minoritate de români, mai ales originari din Basarabia, mutaŃi
acolo în perioada Imperiului Rus şi a dominaŃiei sovietice.
387 Wayne C. Thompson, Citizenship and Borders: legacies of Soviet Empire in Estonia, în “Journal of Baltic
Studies”, Vol. XXIX, No. 2, Summer 1998, p. 110.
388 Legea acorda minorităŃilor dreptul de a stabili propriile şcoli, sub controlul Consiliilor Culturale alese de
ele însele, şi cu predarea în limbile minoritare. Consiliile puteau crea diverse feluri de organizaŃii culturale,
Evald Uustalu (editor), History of Estonian Culture..., p. 58.
389 Peeter Vares, Olga Zhuryari, op.cit., p . 9-10.
390 Georg von Rauch, The Baltic States..., p. 179.
186