Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
statală din Rusia, atraşi fiind de posibilităŃile de comerŃ deschise de centre importante
precum Novgorod, Pskov, Polotsk, Kiev. Ei au jucat chiar un rol esenŃial, deşi greu de
desprins cu exactitate din lumea mitului, în formarea primului stat rusesc la 862.
DiscuŃiile privitoare la existenŃa reală a lui Rurik continuă. Aceloraşi expediŃii
vikinge le este subsumată apariŃia pe la 850 a cetăŃii Novgorodului, devenit un oraş
medieval în adevăratul sens al cuvântului pe la 925. Treptat, însă, elita politică a
statului rus, iniŃial vikingă, s-a rusificat. Mi mult, în anul 988 ruşii au adoptat
creştinismul sub formă bizantină, ceea ce i-a îndepărtat şi mai mult de primul izvor de
viaŃă politică rusească, lumea scandinavă. Aşa cum, după un timp îndelungat de
expediŃii în lumea baltică, vikingii au început să întâmpine rezistenŃă şi chiar să treacă
la defensivă, centralizarea Rusiei kievene cu sprijinul unor căpetenii varege, le va
crea populaŃiilor scandinave unul dintre cei mai formidabili adversari. Dacă pe termen
lung astfel se prezintă lucrurile, pe termen scurt, însă, cristalizarea statului rus a
ameninŃat numai situaŃia populaŃiilor Balticii Orientale. Acestea nu erau încă privite
ca o poartă spre Scandinavia.
În anul 983 PrinŃul Vladimir al Kievului a întreprins o acŃiune militară în regiune.
În anul 1030 fiul acestuia, prinŃul Iaroslav cel ÎnŃelept, a avut mai mult succes.
Iaroslav a ajuns până pe teritoriul locuit de estonieni şi a construit o fortăreaŃă la
Tartu. În acest fel, sud-estul Estoniei a căzut sub dominaŃie rusească pentru
aproximativ 30 de ani. În anul 1061 ruşii au fost alungaŃi din regiune.
Din fericire pentru populaŃiile balto-finice şi baltice de pe litoralul estic al Mării
Baltice, statul rus s-a fragmentat în secolul al XII-lea. Aceasta a permis încă un
interval de mobilizare a resurselor necesare pentru a face faŃă unui eventual pericol
rusesc renăscut.
Factorul esenŃial în istoria politică estoniană şi letonă de dinainte de cucerirea
germană a fost absenŃa unui organism politic centralizat. La nivel local, însă,
subdiviziuni politice şi administrative au început să se formeze în primele secole de
după naşterea lui Hristos. În Estonia, de exemplu, mai multe sate formau o comună
(kihelkond), condusă de un senior (seniores sau meliores). Această comună va sta la
baza formării eparhiilor bisericeşti de mai târziu. O asemenea comună conŃinea un
număr de sate, care, în nordul Estoniei, includea fiecare 10-20 de gospodării. La
rândul lor, din juxtapunerea mai multor comune a luat naştere districtul (maakond).
Termenul kihelkond, un împrumut lingvistic scandinav, a fost probabil însuşit pentru
a face referinŃă la o zonă care plătea tribut vikingilor. Se pare că aproape toate
comunele conŃineau cel puŃin o fortăreaŃă. Răspunderea apărării unei asemenea
comunităŃi locale revenea celui mai înalt oficial, seniorul. La rândul său, districtul era
condus tot de un senior. Prin secolul al XIII-lea, contemporane cu ducatele şi
voievodatele româneşti, în Estonia se dezvoltaseră următoarele districte mai
importante: Saaremaa (Osilia); Läänemaa (Rotalia sau Maritima); Harjumaa (Harria);
Rävälä (Revalia); Virumaa (Vironia); Järvamaa (Jervia); Sakala (Saccala); Ugandi
(Ugaunia). Deciziile militare erau probabil adoptate de un consiliu al bătrânilor, dar
organizarea administrativă nu era foarte sofisticată. ComunităŃile estoniene şi-au
păstrat independenŃa până la cucerirea germană, deşi, în anumite momente, ele au fost
27