Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
în Narva. Ulterior, germanii au lăsat oraşul în mâinile unei forŃe naŃionale estoniene
slabe. În consecinŃă, sovieticii au cucerit Narva la 28 noiembrie. La 29 noiembrie a
fost proclamată Comuna Muncitorilor Estonieni condusă de Jaan Anvelt. AcŃiunea
militară sovietică, care dovedea că principiul trâmbiŃat de Lenin cu privire la
autodeterminarea naŃională era doar propagandă, este explicabilă în contextul
afirmaŃiei lui Lenin din 12 mai 1917: “noi ruşii trebuie să insistăm asupra libertăŃii de
separare, polonezii (şi, desigur, estonienii, letonii, finlandezii, românii basarabeni -
n.n.) asupra libertăŃii de a se uni” 204 .
Guvernul provizoriu estonian condus de Päts a trebuit să facă faŃă unor sarcini
foarte dificile: practic, guvernul trebuia să construiască un stat din nimic, sau aproape
nimic. Guvernul a început să acŃioneze în direcŃia creării unei armate estoniene aflată
din 23 decembrie sub conducerea foarte capabilului colonel Johan Laidoner (1884-
1953), care abia se întorsese de la Petrograd.
Între timp, în decembrie 1918, ofensiva sovietică a progresat. Sprijinul oferit de o
flotă britanică alcătuită din 12 nave a fost esenŃial în economia acestui război:
marinarii britanici au dat estonienilor armament şi muniŃie şi au prevenit o debarcare
sovietică la Tallinn sau pe coasta nordică. Credincioşi înrudirii lingvistice cu
estonienii, finlandezii au reuşit să pună la punct împrumuturi în valoare de 20 de
milioane de mărci finlandeze destinate guvernului provizoriu. În plus, a fost permisă
recrutarea de voluntari pentru a ajuta cauza estoniană care au intrat în luptă începând
cu 8 ianuarie.
La sfârşitul lunii decembrie sovieticii controlau totuşi jumătate din teritoriul
Estoniei. La începutul lunii ianuarie 1919 sovieticii se aflau la numai 35 de km. de
Tallinn. În prima săptămână a lunii ianuarie avansul Armatei Roşii a fost oprit. La 7
ianuarie a început contraatacul estonian. În numai o lună teritoriul estonian a fost
curăŃat de trupele sovietice. Tânăra armată estoniană se comportase eroic în condiŃii
de inferioritate numerică. La data de 3 ianuarie 1919, de exemplu, în luptă erau
angajaŃi 4.800 de estonieni împotriva a circa 6.200 de sovietici, majoritatea
neestonieni (numai 4 regimente erau estoniene, iar restul de 31 ruse şi letone).
Ulterior, ambele părŃi şi-au sporit efectivele. La sfârşitul lunii mai 1919 un întreg
regiment comunist estonian (circa 1.000 de oameni) şi un comandant de divizie au
dezertat. Armata estoniană ajunsese între timp să numere 74.500 de oameni,
incluzând aici 2.750 de ruşi albi, 1.500 de letoni (războinicii Balticii Orientale), 300
de ingrieni, 300 de finlandezi (în timpul campaniei circa 3.700 de finlandezi au luptat
de partea forŃelor naŃionale), suedezi şi danezi, ca şi 700 de germani baltici, care
luptau împotriva bolşevismului 205 .
În primăvara şi vara anului 1919 luptele au continuat cu intermitenŃe pe frontul
răsăritean. În plus, forŃele estoniene au trebuit să se confrunte în iunie cu forŃele
militare ale germanilor baltici cunoscute sub numele de Landeswehr. Estonienii au
reuşit la 23 iunie la Cēsis, în nordul Letoniei, să înfrângă Landeswehrul şi Divizia de
Fier compusă din germani baltici şi din germani veniŃi din Germania şi condusă de
204 Stanley W. Page, op.cit., p. 58.
205 Toivo U. Raun, op.cit., p. 107-108.
118