Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
el înfăŃişează uriaşul vultur bicefal rus smulgând un cod de legi din mâinile fecioarei
finlandeze. Această dramă a fost datorată şi faptului că publicarea Manifestului a luat
pe nepregătite opinia publică finlandeză. Odată publicat, a fost condamnat în Finlanda
ca o adevărată lovitură de stat.
“Manifestul a rămas un episod izolat în ciuda naturii sale dramatice şi a
protestelor puternice pe care le-a generat”; “...privit într-un context istoric mai larg el
nu apare ca un fulger din senin ci ca o urmare destul de logică a procesului îndelungat
de dezvoltare atât din Finlanda, cât şi din Rusia” 128 .
Înainte de manifestul din februarie, corpul de statute imperiale aplicate în
Finlanda cuprindea doar două decrete guvernând activitatea secretarului de stat pentru
Finlanda. Finlandezii nu recunoşteau autoritatea juridică a legislaŃiei panimperiale şi
susŃineau că legile a căror aplicare era de dorit să aibă loc atât în Finlanda cât şi în
Rusia trebuiau elaborate prin înŃelegere reciprocă, ca între state suverane.
DiferenŃele de opinii s-au accentuat între ruşi şi finlandezi după 1863: în St.
Petersburg s-a dezvoltat noŃiunea statului rus “unul şi indivizibil”, din care Finlanda
făcea parte, iar în Finlanda aceea că Marele Ducat era un stat separat. Ca protest la
adresa legislaŃiei imperiale, finlandezii au iniŃiat “Marea PetiŃie”. Între 10 şi 15 martie
1899, 529.931 de semnături au fost strânse în semn de protest la adresa rusificării.
PetiŃia a fost trimisă împreună cu o delegaŃie însemnată la St. Petersburg, pentru a fi
prezentată Ńarului. Dar, aşa cum s-a întâmplat lucrurile aproximativ în aceeaşi
perioadă cu memorandumul românilor din Transilvania, împăratul a refuzat să
primească documentul. Aceeaşi a fost soarta “PetiŃiei Culturale” din 1899 semnată de
mulŃi oameni de ştiinŃă şi cultură europeni proeminenŃi (Henrik Ibsen, Fridtjof
Nansen şi Georges Brandes, Emile Zola, Theodore Mommsen, Anatole France,
Herbert Spencer).
Însă importanŃa acestor petiŃii a fost mai mare pe plan intern: mulŃi finlandezi au
devenit abia acum conştienŃi de legile constituŃionale care guvernau Marele Ducat şi
de forma sa particulară de guvernare; începând din acest moment s-a accentuat
preocuparea pentru educaŃia civică; caracterul legal şi constituŃional al
naŃionalismului finlandez s-a accentuat. Chestiunea lingvistică nu putuse integra
societatea finlandeză, bilingvă, dar cea constituŃională a reuşit să facă acest lucru.
Pentru a protesta la adresa măsurilor de rusificare mulŃi finlandezi se întruneau la
statuia Ńarului Alexandru al II-lea. Unul dintre centrele rezistenŃei împotriva rusificării
a devenit cafeneaua Fazer din Helsinki. Familia Fazer părăsise ElveŃia pentru a se
stabili la Helsinki în 1844, şi făcuse afaceri foarte bune în Finlanda 129 . Spiritul
Kalevalei şi renaşterea interesului în privinŃa Kareliei au fost două trăsături
dominante ale scenei culturale finlandeze din anii 1890. Pictorul Akseli Gallén-
Kallela a pictat, în 1897, un număr de tablouri monumentale având ca subiect
Kalevala. Compozitorul Jean Sibelius şi-a petrecut luna de miere în Karelia, la fel ca
şi Igor Stravinsky şi Akseli Gallén-Kallela. La 13 noiembrie 1893 a avut loc o
128 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 72.
129 Tony Griffiths, op.cit., p. 82-83.
84