Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Guvernatorii generali, protejându-şi propria arie de competenŃă (gubernia)
împotriva administraŃiei civile imperiale, au căutat să promoveze autonomia
Finlandei.
Ideea existenŃei unui stat finlandez a căpătat mai multă consistenŃă prin scrierile
romantice ale lui A.I. Arwidsson şi ale filosofului J.J. Terngström. Arhitectul
doctrinei statului finlandez a fost, după cum am arătat, Israel Hwasser. În pamfletele
sale de la sfârşitul anilor 1830 şi începutul anilor 1840, Hwasser a elaborat o teorie
bazată pe ideea contractuală a justiŃiei naturale. El considera că Finlanda a fost
separată de Suedia, a încheiat un tratat de pace separat cu Ńarul Rusiei în timpul Dietei
de la Porvoo şi s-a transformat dintr-o provincie suedeză într-un stat guvernat de o
constituŃie. Legile constituŃionale finlandeze, pe care le aprobase Ńarul, erau
constituŃiile suedeze de la 1772 şi 1789 şi protocolul anexat acestora 106 . J.J.
Nordström a îmbrăcat teoria lui Hwasser într-o formă legală. El susŃinea că Finlanda
era un stat autonom aflat într-o uniune reală cu Rusia. Interesant este faptul că un
naŃionalist de talia lui Snellman, în textul cărŃii sale “Asupra naturii guvernării”, nu se
referă la Finlanda ca la un stat. Când însă doctrina “etatistă” a câştigat acceptabilitate
generală, în anii 1860, Snellman a început să argumenteze în favoarea tezei că
Finlanda a devenit un stat încă din 1809 107 .
Noua doctrină şi-a consumat primele energii în ianuarie 1861 când s-a născut o
dispută cu privire la statutul constituŃional al comitetului care pregătea convocarea
Dietei. Disputa a motivat prima demonstraŃie politică din Helsinki, desfăşurată sub
lozinca apărării “ConstituŃiei”. Atunci când comitetul s-a întrunit în 1862 referirea la
o lege fundamentală sau constituŃie finlandeză nu a mai fost un tabu. Opinia că exista
un stat finlandez, separat şi distinct de statul rus, a jucat un rol fatal în dezvoltarea
ulterioară a relaŃiilor dintre cele două Ńări. Şi aceasta în special deoarece ea a fost
contemporană cu procesul de schimbare a Rusiei dintr-un stat dinastic multinaŃional
într-un stat integrat indivizibil. Proaspăt descoperita Finlandă a fost cântată în
poemele lui Runeberg şi în scrierile lui Topelius 108 . Conceptul finlandez a fost
106
În fapt, aceste documente, Forma de Guvernământ şi Actul de Uniune şi Securitate, ultimul aprobat de
Dietă sub presiunea regelui Gustav al III-lea, consideră Eino Jutikkala şi Kauko Pirinen, nu defineau decât
vag ideea că puterea aparŃinea naŃiunii. Astfel, puterea executivă era investită totalmente în persoana
suveranului, care avea dreptul de a decide asupra tuturor departamentelor din regat. Însă acest drept nu
însemna că suveranul avea şi dreptul de a demite toŃi oficialii fără un temei legal. Actul de Uniune şi
Securitate le garanta acestora inamovibilitatea. Şi convocarea Dietei depindea de monarh, iar acesta avea
dreptul de a emite decrete în privinŃa tuturor chestiunilor care nu fuseseră decise printr-o lege votată de Dietă,
vezi Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 169.
107
Snellman vedea statul ca o zonă unde indivizii se comportau în conformitate cu un cod moral şi lucrau
pentru binele tuturor. ConcepŃiile intelectuale ale lui Snellman sunt astfel centrate asupra statului, Risto
Alapuro, The Intelligentsia, the state and the nation, în Max Engman, David Kirby, Finland. People. Nation.
State, Hurst and Company, London, Indiana University Press, 1989, p. 84.
108
J.W. Snellman, J.L. Runeberg şi Z. Topelius sunt consideraŃi ca parte a celei de-a doua generaŃii a
fondatorilor naŃiunii finlandeze, într-o Europă modelată de Congresul de la Viena. Runeberg şi Topelius au
creat imaginea unei Finlande dominată de lacuri şi au creat o imagine mitică a a războiului ruso-suedez şi a
înŃelegerii ruso-finlandeze ce i-a urmat după 1809, Anssi Paasi, Territories, Boundaries and Counciousness.
The Changing Geographies of the Finnish-Russian border, John Wiley&Sons, Chinchester, New York,
Brisbane, Toronto, Singapore, 1996 (foreword by W.R. Mead), p. 94.
76