Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Din punct de vedere politic, guvernul finlandez s-a văzut pus într-o situaŃie
dificilă în februarie şi la începutul lui martie, datorită cererilor insistente ale Parisului
şi Londrei de a interveni de partea sa în război. Trupele aliate deja erau îmbarcate şi
aşteptau semnalul de plecare 620 . Era necesar doar un semnal de la Helsinki şi ele s-ar
fi pus în mişcare. În cele din urmă guvernul finlandez s-a decis să nu accepte acest
ajutor riscant şi să încheie pace cu Moscova 621 . Un rol hotărâtor l-a avut în această
decizie mareşalul Mannerheim, care a arătat că ajutorul aliat va ajunge prea târziu şi
va fi prea neînsemnat. Războiul a costat viaŃa a nu mai puŃin de 48.745 de soldaŃi ai
Armatei Roşii. AlŃi 158.863 au fost răniŃi sau au suferit de frig 622 . Pierderile
finlandezilor au fost mult mai mici.
Pacea a fost în cele din urmă semnată pe data de 12 martie 1940, la Moscova 623 .
Din punct de vedere teritorial, pacea a costat Finlanda o zecime din teritoriul său.
Istmul Kareliei, incluzând oraşul-port Viipuri, precum şi întregul lac Ladoga au fost
anexate de sovietici 624 . Frontiera finlandeză a fost, de asemenea, mutată mult la vest
faŃă de calea ferată strategică Leningrad-Murmansk. Finlandezii au reuşit însă să
păstreze portul Petsamo. Peninsula Hangö a fost închiriată Moscovei pe un termen de
30 de ani, dând U.R.S.S. o bază navală de unde putea controla zona nordică a
Golfului Finlandei. În fine, cele două părŃi s-au angajat să nu încheie nici o alianŃă
îndreptată împotriva celeilalte părŃi. Mai mult de 400.000 de finlandezi, care locuiau
în zonele cedate U.R.S.S., au primit permisiunea de a se muta în Finlanda.
Istoricul Jukka Tarkka consideră că comuniştii cu fost cei care au decis
deznodământul Războiului de Iarnă. Ei au ataşat mai multă importanŃă valorilor
naŃionale decât celor internaŃionale. Comuniştii erau puŃin importanŃi în Finlanda.
Însă faptul că, spontan, s-au alăturat naŃiunii finlandeze, arată victoria spiritului
patriotic chiar acolo unde puŃini s-ar fi aşteptat 625 .
Lupta poporului finlandez împotriva agresorului a fost întâmpinată cu deosebită
simpatie de democraŃiile occidentale, şi mai cu seamă în Statele Unite. 626
Washingtonul nu putea uita că guvernul finlandez a fost singurul care şi-a plătit
620
Jukka Nevakivi, The Appeal..., p. 123.
621
Moscova începuse deja demersuri în acest sens, vezi G.A. Gripenberg, Finland and the Great Powers.
Memoirs of a diplomat, University of Nebraska Press, 1965, p. 123 şi urm.
622
Carl Van Dyke, op.cit., p. 191.
623
O naraŃiune a evenimentelor şi implicaŃiilor acestora în capitolul “Umbra sovietică peste Suomi” din
lucrarea semnată Oleg Sarin, Lev Dvoretsky, Agresiunile Uniunii Sovietice împotriva lumii, Ed. Antet,
Bucureşti, 1997, p. 38-60.
624
Pierderea Kareliei era resimŃită enorm de greu de naŃiunea finlandeză deoarece aceasta juca un rol
simbolic distinct în identitatea teritorială finlandeză. Era frontiera împotriva “inamicului ereditar”, frontiera
civilizaŃiei occidentale, Anssi Paasi, Territories..., p. 106.
625
Jukka Tarkka, Neither Stalin nor Hitler. Finland during the Second World War, Otava Publishing
Company, Helsinki, 1991, p. 18.
626
Sovieticii îi reproşau la 28 martie 1940 ambasadorului american Steinhardt acŃiunile neprieteneşti ale
americanilor faŃă de Moscova în perioada Războiului de Iarnă.
Ambasadorul american i-a spus franc adjunctului Comisarului pentru Afaceri Externe al Uniunii Sovietice că
atacarea Finlandei şi bombardarea civililor a produs o profundă îngrijorare americanilor, sentiment ce nu se
putea schimba peste noapte, A.N.I.C., fond Microfilme S.U.A., rola 662 (European Review, Departamentul
de Stat, Divizia Afaceri Europene, 4 aprilie 1940).
264