Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
dacă aceasta ar fi subminat conceptul de stat şi ar fi instaurat în schimb alegerea
liberă şi înrudirea spirituală. Chiar şi religia urma a decade, profeŃea Ibsen. El afirma
că nu există nimic etern, nici concepte morale, nici forme de artă. Atunci când i s-a
cerut să se implice în cauza naŃională, Ibsen a replicat că sarcina lui era aceea de a
deştepta cât mai mulŃi oameni la libertate şi independenŃă. În “Casa unei Păpuşe”
(tipărită la Copenhaga la 4 decembrie 1879), Ibsen a produs senzaŃie descriind faptul
că o femeie nu putea fi ea însăşi într-o societate exclusiv masculină care judeca totul
dintr-un punct de vedere exclusiv masculin. Ibsen dădea în această piesă sentinŃa de
moarte eticilor sociale. La 14 iunie 1885 Ibsen s-a adresat unei procesiuni
muncitoreşti afirmând că doar caracterul, mintea şi voinŃa înnobilate puteau elibera
viaŃa publică. Într-un discurs Ńinut la Stockholm, la 24 septembrie 1887, Ibsen a
afirmat că doctrina ştiinŃifică a evoluŃiei era corectă în privinŃa elementelor spirituale
ale vieŃii. Se apropia vremea, credea Ibsen, când conceptele politice şi sociale vor
înceta să existe în formele lor prezente şi din acestea va rezulta o unitate care va
conŃine potenŃialul fericirii umanităŃii.
În timpul administraŃiei suedeze a Norvegiei, ministerul de interne a fost susŃinut
de agrarienii din parlament în vederea construirii de drumuri care să lege interiorul
montan cu fiordurile. Pe această bază s-a dezvoltat, începând din anii 1890, turismul.
Prima cale ferată norvegiană a fost construită în 1851-1854 între Oslo şi Eidsvoll cu
capital englez şi sub coordonarea inginerului englez Robert Stephenson. În 1854 a
fost introdus un serviciu poştal ieftin. Odată cu inaugurarea unui serviciu de telegraf,
industriile cherestelei şi piscicolă şi-au crescut productivitatea. La sfârşitul secolului
al XIX-lea Norvegia a suferit pierderi însemnate odată cu creşterea numărului de
vapoare construite din fier şi oŃel în loc de lemn. La 1890, într-un clasament al
tonajului, Norvegia a coborât pe locul 5 în lume, iar trei sferturi dintre vasele
norvegiene erau corăbii învechite 185 .
Evenimentele revoluŃionare de la 1848 din Europa au avut reverberaŃii şi în
Norvegia. Liderul stângii norvegiene a fost Marcus Thrane. Fiul unui fost director al
Băncii Norvegiei acuzat că deturnase fonduri ale instituŃiei, Thrane a vizitat FranŃa în
1838 unde a petrecut două luni în închisoare pentru vagabondaj. A vizitat apoi Londra
unde a publicat articole în care afirma că autodeterminarea era soluŃia cea mai bună
soluŃie în disputa cu privire la Schleswig-Holstein. A fost numit apoi redactor-şef al
unui cotidian din Drammen. În 18 luni Thrane a organizat muncitorimea şi a creat
273 de asociaŃii având 21.000 de membri. Acestea au solicitat sufragiu universal de
sex masculin şi au desfăşurat o întrunire la Oslo care a coincis cu sesiunea
parlamentară. AsociaŃia Muncitorilor a cerut scurtarea zilei de muncă, abolirea
monopolurilor comerciale şi asigurarea de loturi de pământ pentru reducerea
competiŃia pe piaŃa muncii. AsociaŃia a fost desfiinŃată şi Thrane a petrecut 7 ani în
închisoare. La ieşirea din închisoare, Thrane a părăsit Ńara. 133 de muncitori au fost
condamnaŃi odată cu el.
185 Ibidem, p. 47.
105