Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Jukka Nevakivi consideră că liderii Finlandei roşii nu aspirau la o dictatură proletară
de tip leninist, ci la o democraŃie parlamentară bazată pe principiul suveranităŃii
poporului. RevoluŃionarii finlandezi erau social-democraŃi, nu bolşevici. Liderii
mişcării muncitoreşti finlandeze au început revoluŃia ca un grup relativ omogen 250 . În
contrast, Juhani Paasivirta consideră că principalul scop al conducerii roşii era “de a
rescrie balanŃa de putere care fusese stabilită în Finlanda ca rezultat al alegerilor
parlamentare desfăşurate în toamna anului 1917”. Juhani Paasivirta admite că
planurile stângii cu privire la viitoarea formă de guvernământ în Finlanda acordau un
rol central Dietei. Documentul din februarie care formulează acest plan conŃine însă şi
clauza că urma a nu se face rabat de la nici un mijloc în cazul în care “forŃele
reacŃionare” ar fi ameninŃat din nou Ńara. Însă reformele propuse de social-democraŃi
erau mai degrabă social-democrate în conŃinut decât bolşevice 251 .
La jumătatea lunii februarie 1918 linia frontului dintre “albi” şi “roşii” fusese
deja trasată 252 . Aceasta traversa sudul Finlandei din Golful Botnia la lacul Ladoga, la
nord de oraşele Pori, Tampere, Heinola şi Viipuri. ForŃa maximă a trupelor roşii a fost
de 100.000 de oameni, din care 70.000 s-au implicat activ în luptă. Gărzile civile
numărau aproximativ 70.000 de oameni. La mijlocul lunii februarie o ofensivă a
roşiilor a fost stopată pe toate fronturile. La sfârşitul aceleiaşi luni, infanteria uşoară a
jägerilor, totalizând aproximativ 1.000 de oameni, care primise mai bine de un an de
instruire militară în Germania şi luptase în Curlanda, a sosit la Vaasa şi a întărit
dispozitivul albilor. Mannerheim a lansat un atac general împotriva roşiilor la
jumătatea lunii martie 253 . Pe frontul occidental albii au avansat spre Tampere pe care
l-au ocupat după lupte violente pe 6 aprilie. Pe frontul răsăritean, bătălia principală sa
dat la Rautu în Karelia 254 .
Senatul de la Vaasa a cerut asistenŃă militară Suediei. Un batalion de voluntari de
peste 700 de oameni s-a alăturat trupelor lui Mannerheim. Suedia a organizat ajutor
umanitar pentru Finlanda albă. La mijlocul lunii februarie 1918, Suedia a trimis o
expediŃie militară în Insulele Åland pentru a “proteja” populaŃia locală de trupele
ruseşti care, alături de o divizie de gardă civilă finlandeză, erau staŃionate acolo. Ruşii
s-au retras de pe insulă, iar finlandezii au fost dezarmaŃi. Decizia guvernului suedez a
atras protestele Finlandei albe şi roşii, Germaniei şi Rusiei Sovietice. La începutul
lunii martie un escadron naval german a debarcat pe insule, iar în mai suedezii au
părăsit insula.
La jumătatea lui ianuarie, guvernul finlandez a cerut Germaniei să-i trimită acasă
pe jägeri pentru a forma nucleul viitoarei armate finlandeze şi au cerut armamentele
necesare pentru o divizie de infanterie. Finlandezii au sperat în van că germanii vor
250
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 109.
251
Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early..., p. 137.
252
În ProclamaŃia către armata din Karelia din 23 februarie 1918, generalul Mannerheim jura că nu va pune
sabia în teacă “înainte ca legea şi ordinea să domnească în Ńară, înainte ca toate fortăreŃele să fie în mâinile
noastre, înainte ca şi ultimul soldat al lui Lenin să fie alungat nu numai din Finlanda, ci şi din Karelia
rusească”, vezi D.G. Kirby (editor), Finland..., p. 230-231, document 133.
253
The Memoirs of Marshal Mannerheim..., p. 159.
254
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 109-110.
131