Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Finlanda. Finlanda şi Ålandul trebuiau să fie evacuate imediat de trupe ruseşti 260 .
Numai flota baltică a rămas, datorită gheŃii, blocată în Helsinki 261 .
Războiul civil a făcut 30.000 de victime, din care 25.000 au fost roşii. Primul val de
teroare roşie s-a derulat la începutul războiului şi a costat viaŃa a aproximativ 1.600
de oameni, mulŃi neimplicaŃi nicicum în războiul civil, “victime colaterale”, cum ar fi
denumite astăzi. În special “scuadrele zburătoare” roşii au devenit celebre prin
acŃiunile lor teroriste. De asemenea, în aprilie, roşii, aflaŃi în retragere, au declanşat
un nou val de teroare. Albii şi-au luat revanşa în aprilie când au făcut circa 8.300 de
victime. 3.200 de albi şi 3.500 de roşii au murit în luptă. Nici soldaŃii ruşi nu au
scăpat de valul de teroare, câteva sute fiind împuşcaŃi după căderea oraşelor Tampere
şi Viipuri. AflaŃi în lagăre de concentrare, suferind de foame şi boli, aproximativ
12.000 din cei 80.000 de roşii luaŃi prizonieri au murit. La jumătatea lunii mai 1918
un tribunal de “înaltă trădare” a condamnat 67.788 de roşii la diverse pedepse: 555 la
moarte (jumătate au fost executate), 60.000 la închisoare. În toamnă 40.000 dintre
aceştia au fost eliberaŃi. La sfârşitul anului 1918 6.100 de roşii erau încă în
captivitate 262 . Credem că ar fi util de notat faptul că victimele care au căzut în luptă
activă au reprezentat doar 20-25% din numărul total de victime cauzate de război 263 .
Restul au fost “victime colaterale”, o noŃiune tot mai utilizată în secolele al XX-lea şi
al începutul secolului al XXI-lea.
Termeni folosiŃi pentru a descrie acest război au fost: război de eliberare, război
de clasă, revoltă 264 , război civil, război intern. Până în anii 1960 denumirea cea mai
frecvent întâlnită era aceea de război de eliberare: roşii erau priviŃi ca fiind trădători.
Din acel moment, motivaŃia roşiilor a început să fie mai bine înŃeleasă. Ei au luptat
pentru idealurile clasei muncitoare, pentru convingerile lor. Termenul de război de
eliberare îşi are justificarea în ideea că roşii erau trădători, deoarece victoria lor ar fi
rezultat în anexarea Finlandei de către Rusia Sovietică. Termenul de revoluŃie ia în
considerare faptul că “roşii” au răsturnat guvernul legal în capitală şi au înlăturat
Eduskunta aleasă democratic. A fost creat un nou sistem guvernamental şi existau
planuri pentru a întrona o nouă ordine socială. NoŃiunea de război de clasă are în
vederea concepŃia protagoniştilor asupra războiului. Pentru roşii, a fost un război între
clase sociale diferite, aşa cum ei au înregistrat acest conflict în imaginaŃia lor
colectivă. Albii vorbesc de o rebeliune roşie şi de o revoltă a roşiilor. Termenul de
război civil, care s-a şi impus în istoriografie, pleacă de la ideea că, la fel ca în Rusia,
şi în Finlanda s-a desfăşurat practic un război civil sau război intern 265 .
260
Vezi ultimele două paragrafe din articolul 6 al Tratatului de la Brest, în
http://www.histdoc.net/history/history.html/brest.htm
261
Tony Griffiths, op.cit., p. 137.
262
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 111-112.
263
Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early..., p. 145.
264
La 15 mai 1918 preşedintele Svinhufvud folosea termenul de “rebeliune”, D.G. Kirby (editor), Finland...,
p. 241-242, document 142.
265
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 114-115.
133