Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
suedeză ale cărŃii sfinte). Una dintre lucrările foarte interesante ale lui Agricola, un
unicat, a fost constituită de Cartea de Rugăciuni (Rucouskiria 54 Bibliasta) publicată în
1544, o lucrare liturgică combinată, conŃinând şi un calendar şi o enciclopedie,
destinată educaŃiei religioase 55 . Publicarea unui abecedar în limba finlandeză
dovedeşte faptul că ambiŃia lui Agricola era aceea de a răspândi alfabetizarea în
rândul populaŃiei finlandeze, şi mai ales printre canonici, în aşa fel încât fiecare cleric
să aibă acces direct la textul Sfintei Scripturi. Agricola a folosit în traducerile şi
operele sale dialectul din sud-vestul Finlandei (regiunea Turku), zonă unde, de altfel,
şi-a desfăşurat activitatea 56 .
Catolicismul în Estonia nu a putut niciodată să dezrădăcineze din minŃile
oamenilor ideea că a reprezentat, în mare măsură, o religie impusă prin cucerire, care
a întrerupt evoluŃia independentă a comunităŃilor etno-lingvistice estoniene. Biserica
catolică a încercat însă să-şi schimbe imaginea, îmbrăcând, într-un efort pozitiv, în
ansamblul său, haina instituŃiei de legătură între comunităŃile autohtonă, estoniană, şi
cea germană. Fără succes însă. Numărul preoŃilor de origine etnică estoniană era
extrem de scăzut, în timp ce întregul ritual religios se desfăşura într-o limbă
necunoscută Ńăranilor din această etnie. Doar ordinele monastice ale dominicanilor,
cisternicienilor, franciscanilor şi cel al Sf. Brigita menŃineau un contact mai apropiat
cu populaŃia localnică. Prin urmare, religia creştină rămânea încă împănată cu vechi
credinŃe păgâne, toate unite într-un sincretism religios extrem de curios. De exemplu,
Sfântul Anton de Padova era venerat ca un sfânt, mai degrabă zeu, al casei şi un spirit
tutelar al gospodăriei. Practicile religioase estoniene rămâneau puternic influenŃate de
vechile credinŃe şi obiceiuri. Nu este aşadar de mirare faptul că confesiunea catolică
nu avea susŃinători convinşi şi cunoscători ai dogmei printre estonieni, spre deosebire
de ceea ce se întâmpla în cazul germanilor baltici 57 .
Ideile Reformei nu au pătruns la fel de vehement şi revoluŃionar în regiunea
baltică, precum a fost cazul, să zicem, în lumea germană propriu-zisă. În anii 1520
primele care s-au asociat curentului Reformei au fost oraşele, care au folosit ideile
Reformei în lupta lor împotriva episcopilor. Nobilimea a arătat puŃin entuziasm în
îmbrăŃişarea Reformei, iar biserica catolică a fost capabilă să se ferească de
secularizare până la sfârşitul Livoniei medievale. O transformare spectaculoasă a
reprezentat-o celebrarea serviciilor religioase în limba estoniană începută în
anii 1530.
54 Cuvântul rukous (forma sa modernă) derivă de la verbul rukoilla, a se ruga, a spune o rugăciune. Cuvântul
kirja (sub această formă în finlandeza modernă) înseamnă carte.
55 Matti Klinge, op.cit., p. 65.
56 Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 64.
57 Toivo U. Raun, op.cit., p. 23-24.
40