Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
cu suedeza în termen de 20 de ani. Snellman, liderul fenomanilor, a fost numit senator
şi director de finanŃe. Johan Vilhelm Snellman (1806-1881), influenŃat de filosofia lui
Hegel, considera că dezvoltarea cea mai importantă care avea loc în Finlanda, cu
efecte pe termen lung, era lupta dintre limbile finlandeză şi suedeză. Snellman 119 era
convins, de altfel, că limba suedeză nu mai avea şanse să reziste acestei competiŃii.
Oricum, Snellman era de părere că un impediment în calea naşterii naŃionale
finlandeze era dat de faptul că finlandezii trebuiau să se elibereze din punct de vedere
cultural din dominaŃia limbii suedeze iar politic de sub cea Rusiei. Sarcina
finlandezilor era de feniciza Finlanda: “suedezi nu mai suntem, ruşi nu putem deveni;
noi trebuie să fim finlandezi” 120 .
Partidele cele mai influente din Finlanda au fost fenomanii şi liberalii. Fenomanii
beneficiau de susŃinerea unor organe de presă precum “Suometar” (din 1869, “Uusi
Suometar”), “Litteraturblad” al lui Snellman şi “Helsingfors Morgonblad” (ultimele
două editate în limba suedeză!). Liberalii erau susŃinuŃi de ziare precum “Helsingfors
Dagblad” (1862-1889, primul ziar modern finlandez 121 ) şi “Nya Pressen”. În timp,
liberalii s-au împărŃit în două subgrupuri care difereau în funcŃie de concepŃia lor
despre statutul Finlandei: moderaŃii şi radicalii. Radicalii susŃineau teoria uniunii
bazată pe teza expusă de senatorul Leo Mechelin în pamfletul său Précis du droit
public du Grand-duché de Finlande (1886), în timp ce moderaŃii se apropiau de teoria
lui Snellman care privea Finlanda ca fiind o Ńară subscrisă statului rusesc. Radicalii
erau susŃinuŃi pe plan politic de ziarul “Päivälehti” (Cotidianul) din 1889, apoi
Helsingin Sanomat (Ştirile Helsinkiului) din 1904. Acum a fost creat din sânul
liberalilor un partid suedez, care dorea să promoveze limba suedeză. Partidul
Poporului Suedez a fost fondat în 1906.
În 1890 s-a produs o schimbare în sistemul de partide finlandez: alături de
chestiunea lingvistică, problema atitudinii faŃă de conexiunea cu Rusia şi politica
socială au ajuns să joace un rol important. În acest fel a luat mai întâi naştere, din
Partidul Finlandez, un partid radical liberal denumit Partidul Finlandezilor Tineri. De
asemenea, după ce ideile socialiste au pătruns în Turku, apoi în restul Finlandei, din
Germania, via Suedia, în 1899 a fost creat la Turku Partidul Muncitoresc Finlandez.
După ConferinŃa de la Forssa din 1903, acesta şi-a schimbat denumirea în Partidul
Social-Democrat. P.S.D. Finlandez şi-a creat o subcultură proprie de acŃiune datorată
mediului în care s-a născut şi evoluat: suporterii săi erau mai ales Ńărani fără pământ,
iar chestiunea cea mai discută în epocă era cea rusească şi lupta pentru legalitate a
poporului finlandez. OrganizaŃiile sale locale aveau cluburi speciale de întrunire în
119 Snellman a iniŃiat dezbaterea naŃională şi criticismul naŃional modern în Finlanda anilor 1840. ExperienŃa
sa de viaŃă suedeză şi germană şi lecturile sale europene bogate, l-au făcut pe Snellman să fie conectat la
spiritul politic al decadei revoluŃiilor. Mai târziu, Snellman a gândit viitorul societăŃii finlandeze în conexiune
cu dezvoltarea unei societăŃi civice, care depindea de reuşita programelor educative. Cea mai importantă
operă a sa a fost “Läran om Staten” (Teoria Statului) publicată la Stockholm în 1842. A fost influenŃat de
scrierile lui Hegel, Montesquieu, Machiavelli, Voltaire. A fost preşedinte al Suomalaisen Kirjallisuuden
Seura (Societatea Literară Finlandeză) între 1870 şi 1874, vezi http://www.kansallisbiografia.fi/english.html.
120 Eino Jutikkala, Kauko Pirinen, op.cit., p. 181-182.
121 Matti Klinge, A Brief..., p. 92.
80