Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
aceea, nu părea probabilă, pe moment, răsturnarea ordinii sociale din Statele baltice.
Se observa, aşadar, că securitatea regiunii nordice a Uniunii Sovietice, în special a
oraşului Leningrad, erau principalele scopuri ale agresivei diplomaŃii sovietice din
toamna anului 1939. Cel puŃin în faza preliminară a acestei politici, sovieticii nu
intenŃionau să bolşevizeze Statele baltice 573 . În fine, după noi acorduri tehnice,
favorabile Moscovei, în octombrie, łările baltice şi-au pierdut definitiv neutralitatea
şi independenŃa de acŃiune.
Dintre statele promise lui Stalin de către germani la 23 august, mai rămăsese de
rezolvat chestiunea Finlandei şi, desigur, cea a României în sud-estul Europei.
DiplomaŃiile celor două Ńări au înŃeles, încă din mai 1939, pericolul unei acŃiuni
revizioniste sovietice la adresa Ńărilor lor 574 . România a perceput situaŃia precară
avută de Finlanda în faŃa Uniunii Sovietice încă de la sfârşitul lunii septembrie
1939 575 . Finlanda fusese deja avertizată de soarta Estoniei de ceea ce se putea aştepta
de la Uniunea Sovietică 576 . La 27 septembrie 1939 România înregistra primele ştiri
despre cereri sovietice de cedare a unor insule finlandeze 577 . La 5 octombrie 1939,
guvernul finlandez a fost invitat să trimită o delegaŃie la Moscova pentru a discuta
“chestiuni politice concrete”. Uniunea Sovietică a recurs la ameninŃări în momentul în
care a observat că delegaŃii finlandezi nu se grăbeau să onoreze invitaŃia. Paasikivi, şi
nu Erkko, va conduce delegaŃia finlandeză la Moscova. În anii opresiunii Ńariste,
Paasikivi susŃinuse linia unei împăciuiri cu Petersburgul, pentru a salva cât mai mult
din autonomia Finlandei, luând în calcul interesele Rusiei. Ca prim-ministru în 1918,
Paasikivi a promovat ideea unei monarhii şi a orientării progermane, în scopul de a
proteja Ńara împotriva Rusiei. Mai apoi, Paasikivi a fost unul dintre artizanii politicii
neutralităŃii nordice. Paasikivi considera că marile puteri au interese permanente care
depindeau de factori precum geografia, politicile de putere, puterea militară. Statele
mici pot supravieŃui numai dacă iau în considerare aceste interese permanente. În
privinŃa Finlandei, marile puteri care aveau o influenŃă decisivă asupra regiunii, erau
Rusia şi Germania. Finlanda trebuia să încerce să menŃină relaŃii bune cu ambele
puteri. Pentru Paasikivi, Uniunea Sovietică nu era în fond altceva decât vechea Rusie
imperială, care şi-a recăpătat poziŃia de mare putere şi a cărei atitudine faŃă de
Finlanda era încă guvernată de considerente militare 578 .
DelegaŃia finlandeză a primit instrucŃiuni să reliefeze aderarea strictă a Finlandei
la politica sa declarată de neutralitate. Finlanda nu accepta să fie folosită de nimeni şi
573 A.N.I.C., fond PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, dosar 269/1939, f. 40-41 (telegrama nr. 2570 din 4
octombrie 1939, de la LegaŃia din Moscova, pentru M.A.S.).
574 Arh. M.A.E.R., fond 71/1920-1944, Finlanda, vol. 14, f. 96-97 (raport 375, Berea pentru Bucureşti, 17 mai
1939).
575 Idem, vol. 3, f. 6, (telegrama nr. 821 din 25 septembrie 1939, de la LegaŃia din Helsinki, Lecca, pentru
Grigore Gafencu, M.A.S.).
576 Max Jakobson, The Diplomacy of the Winter War: An Account of the Russian-Finnish War, 1939-1940 ,
Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1961, p. 105.
577 Arh. M.A.E.R., fond 71/1920-1944, Finlanda, vol. 3, f. 8 (telegrama nr. 833 din 27 septembrie 1939, de la
LegaŃia din Helsinki, Lecca, pentru Grigore Gafencu, M.A.S.).
578 Vezi opiniile lui Paasikivi despre problema rusească în J.K. Paasikivi, Toimintani Moskovassa ja
Suomessa 1939-1941, I, Talvisota, Werner Söderström Osakeyhtiö, Juva, 1986.
255