Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Aşadar, nici în cursul anului 1918 nu se delimitase o orientare consensuală cu
privire la viitorul Letoniei: menŃinerea în cadrul Rusiei, şi în ce condiŃii, independenŃa
sau un compromis cu germanii.
După înfrângerea Germaniei în războiul mondial, reprezentanŃii tuturor partidelor
letone (incluzându-i pe social-democraŃi), cu excepŃia bolşevicilor, s-au întâlnit în
secret la data de 18 noiembrie 1918 şi au proclamat public existenŃa Republicii
Letonia şi a guvernului provizoriu leton. Guvernul provizoriu era condus de Kārlis
Ulmanis. Sarcina guvernului era dificilă în condiŃiile în care Riga se mai afla încă sub
ocupaŃie germană. În decembrie guvernul a început să funcŃioneze, în cadrul său
acŃionând şi câŃiva germani baltici. Guvernul a creat, de asemenea, o armată
naŃională.
La 13 noiembrie 1918 guvernul Rusiei sovietice a anulat tratatul semnat cu
Germania şi a început pregătirile pentru o ofensivă care intenŃiona să “exporte”
revoluŃia bolşevică. Comandantul-şef al Armatei Roşii sovietice, letonul J. Vacietis,
fost comandant al Regimentului 5 de Puşcaşi letoni, a insistat însă ca avansul bolşevic
să fie pe cât posibil coordonat cu retragerea germanilor. Din decembrie, teritoriile
letone care nu se aflau sub ocupaŃie germană (Letgalia şi Vidzeme) au ajuns până în
mai sub conducerea guvernului sovietic leton provizoriu condus de Pēteris Stučka.
Formarea acestui guvern a întâmpinat proteste chiar în rândurile bolşevicilor letoni
care nu înŃelegeau necesitatea acestuia în condiŃiile existenŃei Rusiei bolşevice.
Pēteris Stučka a întreprins acŃiuni dure împotriva adversarilor săi politici: închiderea
şi executarea unor inamici burghezi şi “contrarevoluŃionari” era tactica cea mai
folosită de guvernul bolşevic.
În acest timp, Ulmanis şi guvernul său s-au refugiat în portul leton Liepāja
(Libau), aflat sub control german. Ulmanis a continuat în această situaŃie să caute o
mai mare susŃinere atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Germanii au dorit să
controleze guvernul leton şi, prin urmare, la mijlocul lui aprilie, au instalat propriul
guvern condus de Andrievs Niedra. Generalul Rüdiger von der Goltz însuşi, care
intenŃiona să distrugă credibilitatea guvernului lui Ulmanis, a susŃinut acest executiv.
Trupe germane şi letone au reluat Riga din mâinile bolşevicilor la sfârşitul lunii
aprilie. Mai mult, spre sfârşitul primăverii, bolşevicii au fost împinşi până în Letgalia
unde s-au menŃinut încă un an. Guvernul Niedra s-a instalat în Riga fără însă a se
bucura de vreo susŃinere internă serioasă, considerat fiind un apendice al armatei
germane. Acest fapt a fost de natură să faciliteze eforturile lui Ulmanis de a constitui
o armată naŃională. Acestea au fost uşurate şi de victoria estonienilor asupra
germanilor din 23 iunie 1919. În octombrie guvernul Ulmanis comanda deja o forŃă
de 11.500 de soldaŃi.
Câteva divizii ale Armatei Albe ruseşti conduse de aventurierul Pavel Bermont-
Avalov au format o alianŃă cu von der Goltz şi câŃiva baroni baltici. Bermont-Avalov
a trecut la conducerea acestei forŃe armate unificate care a trecut la jefuirea fără
menajamente a populaŃiei. Pe 8 octombrie bermontiştii au început operaŃiunile
militare îndreptate împotriva Republicii Letonia. Atacul-surpriză a fost iniŃial foarte
reuşit. Armatele guvernamentale s-au retras peste Daugava. Guvernul estonian a
122