Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
internaŃional consta din participarea la sancŃiunile economice dictate de Ligă
împotriva agresorilor. Din păcate, din punct de vedere militar, statele scandinave nu
ar fi putut, chiar dacă ar fi vrut, să facă prea mult, nici măcar pentru propria lor
securitate. Danemarca s-a dezarmat până într-atât încât nu mai putea face faŃă unui
atac, Norvegia şi Suedia mai puŃin, dar forŃele lor armate au rămas puŃin
semnificative.
ConvenŃia de la Oslo s-a născut dintr-o iniŃiativă a politicianului liberal norvegian
Mowinckel din decembrie 1930. Mowinckel a gândit un sistem de a preveni creşterea
protecŃionismului, care sporea tensiunea politică în Europa. Mowinckel a încercat
iniŃial o soluŃie sub auspiciile Ligii NaŃiunilor, dar eforturile sale au dat greş.
Mowinckel şi-a folosit însă contactele de la Geneva pentru a pune în practică o
măsură modestă în sensul ideilor sale: stabilirea unei perioade de 30 de zile preaviz
înainte de sporirea oricăror tarife, aşa încât statele afectate să poată reacŃiona.
Semnatarii originari ai ConvenŃiei de la Oslo au fost Norvegia, Suedia, Danemarca şi
Olanda, urmaŃi de Belgia şi Luxemburg şi în 1933 de Finlanda. Rezultatele
economice au fost probabil puŃin concludente dar din punct de vedere politic Grupul
de la Oslo a constituit baza politică pentru a afirma statutul neutru al statelor
componente. În 1934 Mowinckel a propus acest lucru pentru prima dată la o întrunire
a miniştrilor de externe scandinavi desfăşurată la Stockholm. Statele scandinave
resimŃeau inutilitatea sancŃiunilor şi se temeau să nu fie aruncate, prin mecanismul
lor, în confruntarea dintre marile puteri. În iulie 1936 Norvegia a adus în discuŃia
Grupului de la Oslo chestiunea aplicării facultative a sancŃiunilor economice. În iulie
1938, în cadrul întâlnirii de la Copenhaga, Grupul de la Oslo a votat o rezoluŃie care
declara sancŃiunile economice facultative. În septembrie 27 de state au acceptat
această formulă 290 .
łările scandinave s-au găsit în cea mai mare parte a perioadei interbelice pe
poziŃii comune cu România în privinŃa marilor aspecte de pe agenda relaŃiilor
internaŃionale. De altfel, egalitarismul este unul dintre cele mai caracteristice
elemente din gândirea politică scandinavă. Legată de egalitarism, este credinŃa că
violenŃa, în special violenŃa militară, este un vestigiu al unor timpuri primitive şi că
naŃiunile civilizate nu-şi pot rezolva conflictele pe câmpul de luptă. PreferinŃa
scandinavă pentru o rezolvare nonconflictuală a situaŃiilor tensionate din interior
merge mână în mână cu înclinaŃia lor pentru căutarea unor soluŃii paşnice în politica
externă şi în problemele de securitate. Cooperare, conciliere şi înŃelegere mutuală
sunt principalele virtuŃi ale discursului politic nordic. ExperienŃa lor de societăŃi
remarcabil de omogene le face să fie dificil să înŃeleagă pasiunile naŃionale şi rasiale
care au produs atâta violenŃă în Europa 291 . Toate aceste Ńări au fost, ca şi România,
adeptele construirii unui sistem internaŃional care să respecte drepturile naŃiunilor
mici şi mijlocii, bazat pe cooperare internaŃională în vederea menŃinerii păcii.
RelaŃiile diplomatice ale României cu Ńările scandinave nu au fost marcate, după
primele evaluări ale arhivelor româneşti, de conflicte. În perioada interbelică
290 T.K. Derry, A History of Modern..., p. 359-360.
291 Edward L. Killham, op.cit., p. 6-7.
141