Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
că Rusia, în schimb, va fi pregătită să recunoască independenŃa Finlandei, să
organizeze un referendum în Karelia Orientală şi să acorde Ingriei autonomie
culturală. Mai mult, Judenici i-a promis lui Mannerheim să-i cedeze conducerea
operaŃiunilor de capturare a fostei capitale imperiale ruseşti. Regentul Finlandei avea
şansa de a juca o carte mare în istorie. Majoritatea noii Eduskunte era de acord cu
anexarea Kareliei Orientale, deşi doar activiştii susŃineau atacarea St. Petersburgului.
Activiştii sperau, prin urmare, că Mannerheim va amâna ratificarea constituŃiei abia
adoptate, va dizolva Eduskunta şi va chema populaŃia din nou la urne. Între timp,
finlandezii îi vor alunga pe ruşi din St. Petersburg. Acesta a fost planul pentru o
lovitură de stat pe care activiştii l-au gândit la începutul lunii iulie 1919. Mannerheim
a aprobat proiectul dar a pus condiŃia ca puterile occidentale să susŃină invadarea St.
Petersburgului. PersonalităŃi de marcă ale Partidului CoaliŃiei, precum Paasikivi şi
Ingman, s-au opus însă planului. Promisiunile Marii Britanii şi ale FranŃei rămâneau
vagi. Prin urmare, Mannerheim a ratificat ConstituŃia pe data de 17 iulie 1919 275 .
Această ConstituŃie a fost una de bun augur pentru Finlanda, care a îndepărtat-o de
excesele democratice ale balticilor. ConstituŃia finlandeză crea un sistem de
guvernare care combina o preşedinŃie puternică cu un Parlament care avea ca menire
principală încurajarea consensului şi menŃinerea stabilităŃii în viaŃa politică 276 .
CoaliŃia nesocialistă condusă de Rafael Erich, care a preluat puterea în martie
1920, a considerat necesară încheierea păcii cu Rusia. În iunie au început la Tartu
tratative de pace cu Rusia Sovietică. Acestea au durat aproape cinci luni. DelegaŃia
finlandeză a fost condusă de Paasikivi şi a inclus delegaŃi ai fiecărui partid
parlamentar. Rusia Sovietică era reprezentată de Jaan Antonovici Bērzinš 277 . Finlanda
a expus cereri teritoriale extinse: o frontieră care să pornească de la Lacul Ladoga la
Marea Albă via Lacul Onega. Aceasta însemna că Finlanda ar fi cuprins Karelia
răsăriteană, Petsamo şi Peninsula Kola. E adevărat, pentru Karelia răsăriteană era
cerut dreptul de autodeterminare. Finlandezii au sperat fără succes să fie susŃinuŃi în
eforturile lor de Puterile Occidentale şi de Polonia. Ruşii le-au respins toate
solicitările. Ei au afirmat că karelienilor li s-a dat drept de autonomie în cadrul
Comunei Muncitorilor Karelieni condusă de comunistul finlandez Edvard Gylling şi
fondată la 8 iunie 278 . A fost aproape imposibil să se ajungă la o înŃelegere în privinŃa
regiunii Petsamo sau a câtorva insule situate în Golful Finic care erau importante
pentru ruşi în apărarea St. Petersburgului. La 12 august a fost semnată înŃelegerea de
armistiŃiu bazată pe statu-quo ante 279 .
Preşedintele Ståhlberg s-a opus oricăror concesii faŃă de ruşi, deşi Paasikivi
înclina spre un compromis. În iulie tratativele au intrat în impas, dar în august ambele
părŃi erau dispuse să facă concesii. Convorbirile secrete dintre V. Tanner şi
conducerea delegaŃiei sovietice au fost decisive pentru promovarea unei soluŃii de
275 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 130-131.
276 Max Jakobson, Finland. Myth and Reality, Otava Publishing Company, Helsinki, 1987, p. 13.
277 Prima întrunire a negociatorilor, în care aceştia şi-au expus opiniile, s-a desfăşurat la 12 iunie 1920, vezi
D.G. Kirby (editor), Finland..., p. 253-255, document 151.
278 Aceasta era exact ziua când delegaŃia finlandeză sosise la Tartu, Kalevi Holsti, op.cit., p. 233.
279 Ibidem, p. 246.
137