Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Mişcării Lapua. Curtea de magistraŃi de la Helsinki a respins însă propunerea
ministrului de interne 532 .
Standardul de viaŃă al cetăŃenilor finlandezi a crescut după anii dificili ai
Depresiunii. Finlanda a început să se modeleze pentru a deveni un stat al bunăstării
sociale de tip nordic. Au fost adoptate noi legi cu privire la pensionari şi la concediile
anuale. NaŃiunea era vindecată. Sentimentul identităŃii naŃionale a fost întărit în urma
victoriilor sportive şi realizărilor culturale. În anul 1926 a fost înfiinŃat radioul
finlandez (Yleisradio) care a fost membru al “Union Internationale de Radiophonie”.
Din 1927 acesta a introdus în emisiunile sale programe de seară dedicate diferitelor
Ńări şi culturi: norvegiană, suedeză, slave, ungară. În mai 1933 Yleisradio a organizat
şi difuzat un concert european trimis tuturor Ńărilor din Europa unde a fost prezentată
muzică compusă de Sibelius şi cântată de Orchestra Radio şi Orchestra oraşului
Helsinki. Din 1938 au fost efectuate transmisiuni de la Budapesta, Riga, Viena,
Mănăstirea Petseri din Estonia, Suedia 533 . Contrar tendinŃei din Europa Centrală şi de
Răsărit, Ńara nu a căzut în braŃele extremei drepte. Sistemul parlamentar finlandez a
rămas robust. Integrarea naŃională nu s-a construit cu sacrificarea stângii ci cu
participarea acesteia.
P.C.F., care acŃiona în ilegalitate, şi-a pierdut ultimele rămăşiŃe ale influenŃei
politice la începutul anilor 1930. P.C.F. a devenit astfel o subcultură secretă cu
aproximativ 200 de membri activi, puŃin cunoscuŃi muncitorilor finlandezi. Liderii
rebeli care părăsiseră Finlanda la sfârşitul Războiului Civil şi operau din exil
reprezentau nucleul său de conducere. Cel mai cunoscut dintre aceştia era O.V.
Kuusinen, care ajunsese la o poziŃie de conducere în Komintern în anii 1920.
Comuniştilor li s-a permis să creeze o cultură în limba finlandeză în Karelia Sovietică
din anii 1920 sub conducerea lui Edvard Gylling. Circa 1.600 de ofiŃeri au absolvit
Academia Militară Roşie din Leningrad. Alte sute de comunişti finlandezi au studiat
la Universitatea Popoarelor Minoritare Occidentale şi la Şcoala Lenin din Leningrad.
În timpul Crizei Mondiale, unii muncitori finlandezi au ales să locuiască în Uniunea
Sovietică. ImigranŃi americani de origine finlandeză s-au dus, de asemenea, în
Uniunea Sovietică, convinşi că intră într-un paradis muncitoresc. Politica lui Stalin de
epurare din anii 1930 a afectat şi P.C.F. Grupul “oportuniştilor de stânga” condus de
Eino Rahja fusese deja îndepărtat din 1925. Au urmat apoi Kullervo Manner şi
susŃinătorii săi care au fost acuzaŃi de eşecul activităŃilor subterane din Finlanda ale
partidului. Epurările s-au transformat în teroare după asasinarea lui Kirov în
decembrie 1934. În următorii trei ani Stalin şi-a distrus oponenŃii, rivalii şi colegii
deopotrivă. Două treimi dintre membrii Comitetul Central al P.C.U.S. au fost ucişi. În
august 1934 a început, în Karelia Sovietică, o campanie îndreptată împotriva
“naŃionaliştilor finlandezi”. Şeful executivului Gylling şi cel de partid Kustaa Rovio
au fost excluşi şi mai târziu eliminaŃi 534 .
532 Ibidem, p. 172.
533 Rauno Endén (editor), Yleisradio..., p. 66-67.
534 Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early..., p. 455 şi urm.
241