Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
moderate 315 (în suedeză, måttlig, concept care desemnează comportamentul moderat,
echilibrat, al unui suedez obişnuit, sau al vieŃii politice suedeze, în ansamblul
acesteia).
Anii 1920-1932 au marcat perioada guvernărilor minoritare datorate încercării
disperate a conservatorilor de a împiedica acapararea guvernului de către socialdemocraŃi.
Guvernul Nils Edén a introdus Suedia în Liga NaŃiunilor şi a trecut prin
Parlament legislaŃia zilei de muncă de 8 ore. Suedia a lăsat puterea mai degrabă în
mâinile administraŃiei decât a politicienilor. Presiunea şomerilor a stopat însă acest
fenomen. Un electorat apatic a întors spatele procesului electoral şi arareori a mers la
vot în procent mai mare de 50% dintre votanŃi.
Dat fiind faptul că în alegerile din 1920 social-democraŃii nu au reuşit să
întrunească majoritatea, Branting a încercat fără succes să-l convingă pe Nils Edén să
reia vechea colaborare guvernamentală. Guvernul Branting a fost astfel nevoit să
demisioneze. Regele a fost nevoit - datorită imposibilităŃii formării unei coaliŃii - să
recurgă la o soluŃie extraparlamentară. De la 27 octombrie 1920 până la 13 octombrie
1921 la guvernare s-au succedat două ministere de specialişti conduse de baronul
Louis de Geer şi, de la 2 februarie 1921, de Oscar von Sydow. În ambele cabinete
ministru de externe a fost C.G. Wrangel. Branting a reprezentat Ńara sa la Liga
NaŃiunilor. Ministrul Afacerilor Sociale, dr. H. Elmquist, a jucat un rol important în
combaterea şomajului (ale cărui cifre ajunseseră la 100.000) şi în rezolvarea
problemelor sociale 316 .
În martie 1921 a avut loc cel de-al patrulea congres al Partidului Social-Democrat
de Stânga, care va deveni primul congres al Partidului Comunist. Ca şi celelalte
partide comuniste din Europa, P.C.S. i-a criticat pe social-democraŃi şi a postulat
lupta revoluŃionară pentru realizarea dictaturii proletariatului. Tot în 1921 s-a format
şi un partid agrar rezultat din fuziunea FederaŃiei łărăneşti cu FederaŃia NaŃională a
Agricultorilor.
În toamna anului 1921 au avut loc noi alegeri. Social-democraŃii au reuşit să-şi
sporească zestrea parlamentară ajungând la 93 de locuri din cele 230 ale camerei
secunde a legislativului suedez. În consecinŃă, Branting a format un nou guvern
minoritar. În anul 1921 lui Branting i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace.
Guvernul său va avea de rezolvat problemele economice şi sociale delicate prin care
trecea Suedia. Branting nu a reuşit să facă faŃă situaŃiei, în condiŃiile lipsei de
susŃinere politică parlamentară. Primind vot de blam, la 14 octombrie 1923 un
politician de dreapta, Ernst Trygger, a format un nou guvern. La rândul său, lipsit de
o bază parlamentară solidă, la 18 octombrie 1924 guvernul Trygger a fost nevoit să-şi
depună mandatul. Între timp, însă, Suedia depăşise faza cea mai periculoasă a crizei
economice. În 1923 nivelul producŃiei suedeze l-a atins pe cel antebelic iar coroana,
cu o paritate de 3,7 la 1 dolar, a revenit la paritatea din 1913. Cooperativele de
consum au ajuns la un sfert de milion de oameni 317 .
315 Ioan HurdubeŃiu, Istoria Suediei, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 286.
316 Ibidem, p. 126-127.
317 Ibidem, p. 288-289.
152