Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Capitolul I
NORDUL - TRECUT ŞI DEVENIRE
Originea populaŃiilor balto-finice
Limba estoniană aparŃine grupului lingvistic uralic sau fino-ugric. Grupul
lingvistic uralic, care are o accepŃiune mai largă, include atât limbile fino-ugrice, cât
şi limbile samoiezilor din Siberia de vest. Ramura ugrică a grupului fino-ugric
include limba maghiară şi subgrupul ob-ugric (de unde fac parte limbile vogul sau
mansi, ostiac sau hanti). Grupul finic consistă din limbile perm-finice (votiak sau
udmurt şi zirian sau komi), volga-finice (mordvin şi ceremis sau mari), limbile
laponice (sami) şi balto-finice. Limba estoniană aparŃine subgrupului balto-finic. La
rândul său, acesta poate fi divizat în câteva subgrupe, după cum urmează:
• limbi balto-finice nord-estice: finlandeza estică, ingriana (izoriana), karelianaoloneŃiana,
ludica şi vepsiana;
• limbi balto-finice sud-vestice: estoniana, livoniana, votica, finlandeza vestică.
Dintre balto-finici, numai finlandezii şi estonienii au dezvoltat culturi
moderne. Din rândurile celorlalŃi, livonienii au reuşit să-şi creeze o limbă scrisă, ai
cărei purtători sunt reduşi astăzi la o populaŃie vârstnică de mai puŃin de 100 de
oameni.
Desigur, populaŃiei româneşti, în special celei din Transilvania, îi este extrem de
familiară limba maghiară, pe care o pot auzi adesea vorbită de minoritatea ungară ce
locuieşte în regiune. De aici, probabil, derivă o oarecare tentaŃie a românilor de a-şi
imagina limbile balto-finice ca fiind apropiate de limba maghiară, în măsura în care,
de pildă, limba română este apropiată de italiană sau spaniolă. În realitate, nimic nu
este mai puŃin adevărat: fără a lipsi cu totul, asemănările dintre lexicul limbilor maghiară
şi rudele ei balto-finice sunt mai degrabă modeste. Mai apropiate par a fi structurile
gramaticale ale conaŃionalilor noştri maghiari şi secui şi cele ale estonienilor
sau finlandezilor.
Ca şi în cazul altor populaŃii, originea popoarelor uralice şi fino-ugrice este
învăluită în istorie. După ce s-a vehiculat un timp, la mijlocul secolului al XIX-lea,
teoria altaică ce postula ideea unei patrii originare comune pentru populaŃiile altaice
(turco-tătarii, mongolii, tunguşii) şi uralice (teorie susŃinută de savantul finlandez
M.A. Castrén), treptat, a câştigat teren teoria uralică, acceptată astăzi de majoritatea
cercetătorilor. PărinŃii teoriei uralice sunt doi lingvişti finlandezi E.N. Setälä şi Heikki
Paasonen. AdepŃii teoriei uralice consideră că a existat o patrie de origine a finougricilor
şi samoiezilor în regiune Volgăi mijlocii, între râurile Kama şi Oka. Treptat,
diferite subgrupe etnice au părăsit această regiune: mai întâi samoiezii, mai apoi
ugricii, perm-finicii şi, în cele din urmă, balto-finicii. Demnă de menŃionat, fie şi
pentru a face un inventar mai complet al diverselor teorii privind originea acestor
13