Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
sărbătorii Sfântului Gheorghe (23 aprilie) în regiunea aflată sub dominaŃie daneză,
revolta s-a extins, treptat, pentru a cuprinde şi zonele controlate de ordinul călugăresc
german. RezidenŃii germani din zonele rurale au fost ucişi. În mănăstirea de la Padise
au fost ucişi 28 de călugări. Armata răsculaŃilor a asediat Tallinnul. O delegaŃie
estoniană a ajuns până la episcopul de Turku pentru a-i solicita sprijin. În aceste
condiŃii, marele maestru al Ordinului şi-a concentrat toate eforturile şi toată
capacitatea militară, inclusiv trupele aflate la graniŃa cu Rusia şi acelea din Prusia,
pentru a înfrânge revolta. În toamna anului 1343 armatele ordinului au reuşit să obŃină
victorii importante şi au ucis orice răsculat pe care l-au putut prinde. Revolta a
continuat în Saaremaa până în 1345, când şi acolo răsculaŃii au trebuit să se
recunoască înfrânŃi.
Rezultatele acestei răscoale au fost încetarea oricărei acŃiuni de opoziŃie colectivă
îndreptate împotriva dominaŃiei străine. RezistenŃa estonienilor a fost definitiv
înfrântă. Mai mult, danezii, care şi-au văzut limitele capacităŃii lor de a apăra posesiunile
lor estoniene, au adoptat decizia de a vinde în 1346 nordul Estoniei cu Tallinnul
Ordinului.
Dacă înainte de cucerirea străină lumea baltică nu era integrată decât mediocru în
sistemul feudal european, din acel moment instituŃiile lumii feudale îşi regăsesc un
corespondent aproape perfect în cele existente în lumea germană. Ordonarea
ierarhică, specifică sistemului feudal european, avea aceleaşi caracteristici în lumea
baltică. Astfel, întâlnim în lumea baltică perechea suzeran-vasal(i), jurământul de
credinŃă prestat, urmat de dreptul şi obligaŃiile asumate de ambele părŃi.
Între timp, poziŃia deŃinută în arealul baltic de Ordinul Livonian s-a consolidat. În
urma războiului împotriva Rigăi, desfăşurat între 1297-1330, Ordinul a reuşit sa-şi
impună autoritatea asupra oraşului aflat la gurile Daugavei. Războaiele cu Rusia s-au
încheiat cu fixarea graniŃei dintre cele două state pe lacul Peipsi, urmând victoriei
obŃinută de ruşi pe acel lac în 1242 şi a „remizei” înregistrate în bătălia de la Rakvere
din 1268. Va urma apoi o perioadă de calm în relaŃiile cu Rusia care a durat până în
1480.
Întărirea poziŃiilor deŃinute de comunităŃile lituaniene în zona de sud a arealului
baltic şi chiar constituirea unei formaŃiuni politice lituaniene în timpul prinŃilor
Gediminas (1316-1341) şi Algirdas (1345-1377) a făcut ca presiunea exercitată de
germani în această direcŃie să întâmpine o rezistenŃă fermă. Statul ducal lituanian s-a
născut în momentul în care unul dintre prinŃii lituanieni, Mindaugas, a reuşit să-şi
impună dominaŃia asupra celorlalŃi potentaŃi. Dacă a folosit mijloace de putere sau
crearea unor legături familiale cu o parte din seniorii locali, reiese mai puŃin clar din
documente. Foarte probabil că ambele mijloace au fost utilizate pentru a-şi întări baza
de putere în anii '30-'40 ai secolului al XIV-lea. Aşa cum a fost format de către
Mindaugas, statul lituanian cuprindea teritoriile lituaniene situate, în special, în
bazinul râului Nemunas. Chiar şi teritoriile amalgamate etnic, cuprinzând populaŃie
balto-slavică, au devenit parte a statului lituanian. Mindaugas a acceptat în anul 1251
să fie, împreună cu curtea sa, botezat. În 1253, liderul lituanian a fost încoronat cu
coroana regală, trimisă de papa de la Roma. Acesta constituia un gest de adâncă
34