Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Regimurile autoritare
Pe durata întregii perioade autoritare, A. Smetona a fost preşedintele Republicii
Lituania. El l-a înlocuit pe primul ministru Voldemaras cu J. Tubelis, în 1929.
Comandantul şef al armatei, S. Raštikis, a jucat, de asemenea, un rol cheie pe durata
regimului. În Estonia şi în Lituania, preşedinŃi au fost Konstantin Päts şi, respectiv,
Karlis Ulmanis. Ministrul de război, J. Balodis, a fost susŃinătorul numărul unu al lui
Ulmanis. J. Laidoner, comandantul şef al armatei, şi primul ministru K. Eenpalu, l-au
susŃinut pe preşedintele Estoniei.
SituaŃia în toate cele trei state baltice a fost aproape similară: legea marŃială a fost
menŃinută în toată perioada regimurilor autoritare, toate activităŃile politice au fost
prohibite, parlamentele şi-au încetat existenŃa, şeful statului avea dreptul de a emite
decrete cu valoare de lege, presa a fost cenzurată, iar activităŃile guvernelor locale,
uniunilor sindicale şi societăŃilor au fost controlate. Au existat însă şi diferenŃe
importante. Partidele politice au continuat să existe în Lituania până în 1936, când, cu
excepŃia Tautininks, au fost dizolvate. În Letonia şi Estonia, au fost făcute încercări
de a înlocui partidele cu organizaŃii vocaŃionale - ale profesorilor, meseriaşilor,
inginerilor - în scopul de a găsi în rândurile reprezentanŃilor diferitelor meserii
susŃinere pentru guvern. În plus faŃă de aceste instituŃii corporative, Liga Patriotică a
fost declarată în Estonia singura formaŃiune politică admisă în stat. Prin urmare, şi
singura reprezentantă în guvern. În Letonia, ConstituŃia din 1922 a rămas formal
validă, dar cum ea nu concorda cu un regim autoritar, a fost pur şi simplu ignorată. În
Lituania a fost adoptată o nouă ConstituŃie în 1928, pentru a legaliza forma de
guvernământ. Preşedintele era ales de o adunare electorală specială în locul
Parlamentului, sporind astfel prerogativele prezidenŃiale. O altă ConstituŃie a fost
adoptată în Lituania în 1938, sporind încă şi mai mult rolul preşedintelui. În acelaşi
an, o nouă ConstituŃie a fost promulgată în Estonia, prin care a fost creat cabinetul
preşedintelui şi un parlament bicameral. Şi în Lituania fusese creat un nou parlament
în 1936. Date fiind regimurile de dictatură, rezultatele alegerilor au fost favorabile
guvernelor - în Lituania, parlamentul a fost compus din reprezentanŃi ai Tautininks şi
în Estonia ai Ligii Patriotice. Parlamentele erau, oricum, abilitate, doar să elaboreze
legi în domenii mai puŃin importante.
A existat şi o opoziŃie la regimurile autoritare, dar ea a rămas în penumbră.
Politicienii implicaŃi în realizarea autodeterminării populare la 1918 (populari, în
special printre fermieri) erau în prim-planul politicii Estoniei şi Letoniei şi nu
întâmpinau o opoziŃie credibilă. Poate că cea mai mare reuşită a opoziŃiei în Estonia
în 1936 a fost semnarea unui memorandum de către cinci foşti şefi ai statului, în care
aceştia chemau la o întoarcere la tradiŃiile democratice din anii 1920. SituaŃia a fost
diferită în Lituania, unde câteva revolte au avut loc în Taurage şi Kaunas, în 1927.
Voldemaras, înlăturat din funcŃie în 1927, a încercat în 1934 să-şi recâştige poziŃia.
Eşecul a determinat însă întărirea opoziŃiei. Şeful guvernului, inacceptabil pentru
opoziŃie, a fost înlăturat în 1939. Noul prim-ministru, J. Cernius, a inclus şi alte forŃe
politice în guvern alături de Tautininks.
184