Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Guvernul Castrén a demisionat. Noul preşedinte a numit un nou guvern minoritar
alcătuit din agrarieni şi progresişti. În fruntea acestuia a fost instalat progresistul J.H.
Vennola. Guvernul Vennola s-a menŃinut la putere până în martie 1920. Guvernul
Rafael Erich, membru al Partidului CoaliŃiei, care i-a succedat, cuprindea toate cele
patru partide burgheze. Un al doilea guvern Vennola a venit la putere în aprilie 1921.
Din motive ideologice a fost aproape imposibil pentru social-democraŃi, în acest
moment, să facă parte din guvern, dar ei deŃineau adesea în Parlament balanŃa puterii
în mâinile lor. Social-democraŃii susŃineau guvernele de centru şi cereau, în schimb,
concesii precum iertarea prizonierilor roşii care luptaseră în războiul civil. Legea de
amnistie din iunie 1919 a făcut posibil ca 12 foşti parlamentari social-democraŃi, şi
mai mult de 2.000 de alŃi prizonieri, să fie eliberaŃi condiŃionat. Social-democraŃii nu
au fost mulŃumiŃi cu această soluŃie. Aşa că, în toamna anului 1919, ei au început să
facă demersuri pentru o nouă lege de amnistie. Aceasta a fost aprobată, după o luptă
politică dificilă, în ianuarie 1920. AlŃi 3.600 de prizonieri au fost eliberaŃi condiŃionat
prin prevederile acestei legi, iar altor 40.000 li s-au redat condiŃionat drepturile civile.
Perioada guvernelor centriste (1919-1922) a cunoscut un număr semnificativ de
reforme sociale: noi legi municipale, legi care făceau educaŃia obligatorie, legi
privitoare la ajutorarea săracilor, precum şi legea prohibiŃiei (care a rămas în vigoare
din 1919 până în 1931).
Primul guvern minoritar al lui Kyösti Kallio a fost format în noiembrie 1922.
Guvernul era o coaliŃie între agrarieni şi progresişti. În politica sa internă, guvernul
Kallio urmărea obiective de dreapta. În consecinŃa, guvernul era şi anticomunist 500 .
Prin Lex Kallio populaŃia lipsită de proprietate funciară a primit dreptul de a obŃine o
mică suprafaŃă de pământ 501 .
Guvernul Kallio a adoptat măsuri hotărâte îndreptate împotriva stângii radicale.
OrganizaŃia de tineret a P.S.D., care căzuse în mâinile comuniştilor, a fost lichidată în
aprilie 1923. În mai 1923 radicalii de stânga au schimbat numele partidului lor în
Partidul Muncitoresc Finlandez. În august, ministrul de justiŃie a ordonat ca peste 200
dintre activiştii partidului să fie deŃinuŃi iar tipografiile sale închise. 27 de membri ai
Parlamentului, din rândul acestei formaŃiuni politice, au fost arestaŃi. Curtea de Apel
din Turku a dat sentinŃe de condamnare la închisoare la 189 de oameni pentru intenŃia
de a comite acte de trădare şi a decis închiderea partidului lor. Preşedintele Ståhlberg
a insistat apoi pentru organizarea de noi alegeri. Un nou guvern a fost format de A.K.
Cajander în ianuarie 1924.
Câştigătorii războiului civil şi arhitecŃii Finlandei Albe create în primăvara anului
1918 au suferit mai multe dezamăgiri în timpul regimurilor moderate din anii de după
sfârşitul Marelui Război. Gândurile monarhice au trebuit să fie abandonate, un liberal,
Ståhlberg, a fost ales preşedinte al Finlandei, bolşevicii şi-au consolidat puterea în
Rusia, Finlanda a abandonat ocuparea Kareliei Orientale, social-democraŃii au revenit
pe scena politică, comuniştii acŃionau subteran. Dreapta radicală era astfel dispusă să
500 Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 148.
501 Juhani Paasivirta, Finland and Europe. The Early..., p. 236.
230