Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
câteva luni. Crizele din Karelia Răsăriteană au condus însă la o nouă lege a
conscripŃiei. În 1923 a fost formulat un nou plan de dezvoltare a armatei, cunoscut
sub numele de “revizuirea apărării”. Cauza crizei a fost reprezentată de lupta pentru
putere dintre ofiŃerii care s-au format în Rusia Ńaristă şi jägerii formaŃi în Germania.
În aprilie 1924 450 de jägeri şi-au înaintat demisia, fără însă a le fi acceptată.
Protestul lor era îndreptat mai cu seamă împotriva comandantului-şef al armatei,
generalul maior K.F. Wilkman, precum şi a altor ofiŃeri şcoliŃi în Rusia 504 . Protestul
jägerilor a fost susŃinut de şeful Gărzii Civile, Lauri Malmberg, care a devenit
ministru al apărării în guvernul de coaliŃie Ingman, în mai 1924. Wilkman a fost
obligat să “plece la studiu în străinătate”. Şi-a reluat comanda doar în toamna anului
1925. Curând după reîntoarcere a ajuns în conflict cu preşedintele Relander şi, în mai
1926, a fost îndepărtat. Wilkman a fost înlocuit de generalul maior, în vârstă de
numai 36 de ani, jägerul Aarne Sihvo 505 .
Idealul “naŃiunilor înrudite” a dat naştere la formarea de către trei studenŃii care
luaseră parte la războaiele desfăşurate împotriva Rusiei, a SocietăŃii Academice
Kareliene. Această asociaŃie a devenit susŃinătorul cel mai ardent al ideii Finlandei
Mari 506 . Aceasta ar fi trebuit să includă Karelia Răsăriteană, Ingria, partea suedeză a
regiunii Länsipohja şi o parte din regiunea laponă a Norvegiei. Societatea se îngrijea
şi de susŃinerea refugiaŃilor din Karelia Răsăriteană. Din 1924 s-a ocupat cu
diseminarea propagandei ideologice şi influenŃarea politicilor publice, mai ales în
chestiunea lingvistică. În manifestul asociaŃiei era accentuată ideea unităŃii naŃionale
de voinŃă. Din manifest răzbătea ura faŃă de ruşi. Societatea cuprindea studenŃi.
Cineva putea deveni membru al asociaŃiei doar prin primirea unei invitaŃii de
înscriere. În cei 22 de ani cât a funcŃionat, din asociaŃie au făcut parte 3.100 de
membri. PetiŃia asociaŃiei din noiembrie 1928, care chema la finlandizarea
UniversităŃii din Helsinki, a fost semnată de 90% dintre studenŃii de sex masculin
vorbitori de finlandeză.
ConstituŃia din 1919 stipula că cele două limbi naŃionale sunt egale. Aceasta nu ia
mulŃumit pe vorbitorii de suedeză. Programul Adunării Suedezilor Finlandei,
fondată în primăvara anului 1919, susŃinea că în Finlanda nu existau numai două
grupuri lingvistice ci şi două naŃiuni. În vara anului 1920 adunarea a solicitat ca
suedezilor finlandezi să li se acorde autonomie culturală şi administrativă în
conformitate cu regulile din Arhipelagul Åland. Manifestul Partidului Poporului
Suedez a solicitat, de asemenea, dreptul de a folosi limba natală în orice dialog cu
autorităŃile. LegislaŃia care statua utilizarea diverselor limbi în Finlanda, legiferată în
Eduskunta în toamna anului 1920, nu i-a mulŃumit pe vorbitorii de suedeză. O lege
votată în iunie 1922 îi obliga pe birocraŃi să înveŃe ambele limbi. În sălile de judecată
puteau fi folosite ambele limbi. MunicipalităŃile şi comunele erau de asemenea
504
D.G. Kirby, Finland in..., p. 70.
505
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 145-146.
506
Societatea continua idealurile secolului al XIX-lea precum crearea unui stat unificat finlandez şi acordarea
unui rol central vorbitorilor de limba finlandeză, Risto Alapuro, The Intelligentsia..., în Max Engman, David
Kirby, Finland..., p. 157.
232