Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
apere Finlanda Albă prin toate mijloacele necesare. Până la începutul anilor 1930 s-a
menŃinut pericolul unei lovituri de stat provenind din acea direcŃie.
Cea mai importantă instituŃie destinată să apere Finlanda Albă era Garda
Civilă 502 . Prin statutul din februarie 1919 şi legea din 1927, rolul acesteia ca o
organizaŃie de apărare voluntară permanentă a fost consolidat. Garda Civilă era
anticomunistă şi împărtăşea vederi de dreapta. Atitudinea acestei organizaŃii a fost
uneori, în timpul diferitelor crize străbătute de Finlanda, imprevizibilă. Garda Civilă
acŃiona şi ca un instrument de control politic local. În cadrul recrutărilor, opiniile
Gărzii Civile despre un anumit tânăr erau foarte importante. La sfârşitul anului 1918
Garda Civilă avea 39.000 de membri. Doar un an mai târziu numărul de membri ai
acesteia crescuse la 100.000. Existau 22 de organizaŃii regionale. Fiecare sat avea
propria sa filială. OrganizaŃia Lotta Svärd, fondată în 1921, ajunsă la 170.000 de
membri la sfârşitul anilor 1930, era varianta feminină a Gărzii Civile. Garda Civilă a
fost cea mai largă organizaŃie civilă din Finlanda perioadei interbelice. În afara
apărării naŃionale, aceasta a organizat şi alte activităŃi, în special gimnastică şi sport.
În mediul rural, localurile Gărzii Civile au funcŃionat ca centre culturale şi de
recreere, unde Ńăranii puteau merge în timpul liber. Dintre membrii Gărzii Civile,
aproximativ jumătate erau mici fermieri iar aproximativ 40% administratori civili şi
oficialităŃi. Numărul muncitorilor - care nu a depăşit nicicând 2.000 - era mic, iar
mişcarea sindicală i-a blamat ca pe nişte trădători de clasă. P.S.D. a propus de mai
multe ori în Eduskunta abolirea Gărzii Civile şi subsidierea din partea statului.
În iunie 1922 preşedintele şi Garda Civilă au ajuns la un conflict generat de
opiniile politice exprimate la 9 iunie în cotidianul “Huvudstadsbladet” de către o
persoană care curând s-a dovedit a fi şeful regiunii Helsinki a organizaŃiei. În articol
era postulată ideea că Finlanda nu trebuia să-şi lege soarta de cea a statelor limitrofe
Rusiei sau de a puterilor occidentale, şi mai ales nu de a Poloniei şi a łărilor baltice.
În condiŃiile în care preşedintele a intervenit pentru a-l înlătura pe autorul articolului,
a fost din nou pusă pe tapet ideea unei lovituri de stat. Activiştii au insistat chiar să-l
nominalizeze pe generalul Mannerheim în calitatea de şef al organizaŃiei. Candidatura
a fost respinsă însă de ministrul de război. Prin medierea lui Svinhufvud în cele din
urmă, la jumătatea lunii septembrie 1921, conflictul s-a aplanat printr-un compromis.
Statutul Gărzii Civile a fost amendat pentru a-i permite acesteia mai multă autonomie.
Ministrul de război a demisionat. Un jäger, colonelul Lauri Malmberg, a fost numit
şef al gărzii. El va acŃiona în această calitate până la abolirea organizaŃiei în 1944 503 .
O nouă criză a izbucnit în cercurile militare superioare în primăvara anului 1924.
Potrivit ConstituŃiei din 1919, apărarea Ńării era bazată pe conscripŃie universală.
P.S.D. dorea să menŃină bugetul Ńării la un nivel cât mai scăzut. Agrarienii au susŃinut
iniŃial crearea unei miliŃii după model elveŃian, unde serviciul militar ar fi durat numai
502
Garda a fost o instituŃie esenŃială în timpul Războiului de Iarnă. După cum afirma diplomatul român de la
Helsinki, Govella, într-un lung raport din 27 noiembrie 1939, unitatea naŃională şi moralul armatei finlandeze
erau datorate activităŃii desfăşurate de Garda Civilă, Arh. M.A.E.R., fond 71/1920-1944, vol. 10, f. 205-211
(raport 1025 adresat lui Grigore Gafencu).
503
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 143-145.
231