Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
ideii autonomiei Ńării în cadrul Imperiului Rus, sau, în cazul celor câŃiva mai radicali,
al independenŃei statului estonian, nu a fost înŃeleasă de contemporani şi nu s-a
materializat în perioada interbelică 414 . Ideea naŃională era încă prea puternică pentru a
face loc ideii federale în planurile politicienilor estonieni. Chiar şi autorul acestei idei
a trebuit, mai târziu, să se încline în faŃa realităŃilor şi să gândească un plan de creare
a unei uniuni regionale cu ambiŃii mai modeste, care să grupeze łările baltice,
Polonia şi Finlanda. Nici avansurile făcute mai târziu de politicienii baltici statelor
scandinave nu au întrunit adeziunea scandinavilor, care, din 1923, au început să fie
trataŃi pe arena internaŃională ca un grup omogen, căruia i se atribuia, prin rotaŃie,
unul dintre locurile nepermanente din Consiliul Ligii NaŃiunilor 415 .
Între statele din regiunea Mării Baltice s-au desfăşurat în primii şapte ani
interbelici nu mai puŃin de 40 de conferinŃe 416 . După cele dintâi eşecuri ale ideii unei
Ligi Baltice, s-a născut o nouă perspectivă de integrare regională. Realizatorii
proiectului au fost, în regiunea baltică, ministrul de externe al Letoniei, Zigfrids
Meierovics, iar în regiunea sud-est europeană Take Ionescu. Acesta din urmă, după
cum am mai arătat, nu gândea prelungirea uniunii regionale până pe coasta orientală a
Balticii, acolo unde locuiau naŃiunile baltice. Proiectul a fost susŃinut puternic în
Finlanda de către ministrul de externe finlandez Rudolf Holsti. Liga, în concepŃia lui
Meierovics, urma să fie alcătuită din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia,
România, Ucraina şi Bielorusia. łările Antantei au dat de înŃeles că susŃineau crearea
unei asemenea ligi. Era avută în vedere perspectiva favorabilă creată de faptul că o
asemenea ligă ar fi constituit un puternic stăvilar atât la adresa răspândirii
bolşevismului înspre Europa Occidentală, cât şi pentru a preveni expansiunea politică
şi economică a Germaniei în estul Europei. Crearea unei ligi „diagonale” s-a dovedit
a fi o imposibilitate, mai cu seamă după anexarea Ucrainei şi Bielorusiei de către
Rusia sovietică 417 .
Organizarea păcii pe Ńărmurile estice ale Mării Baltice părea a fi o chestiune de
bun-simŃ şi realism pentru popoarele baltice. După cum sublinia Hugo Vitolds, deşi
naŃiunile baltice reuşiseră în idealul lor naŃional după Marele Război, viaŃa nu este o
perpetuă devenire. Şi, pentru a evita o repetare a istoriei, naŃiunile baltice era necesar
să găsească o formulă de colaborare între ele. Mai cu seamă că posibilii lor adversari
se numeau Germania şi Rusia, adică două dintre marile puteri ale Europei 418 .
Primele proiecte politice de creare a unei ligi baltice au apărut în 1918, sub
ocupaŃie germană. Ants Piip, unul dintre membrii delegaŃiei estoniene trimise în
Occident pentru a câştiga simpatia opiniei publice şi a cercurilor politice de acolo
414 Marko Lehti, Baltoscandia…, p. 25.
415 Vezi articolele din ziarul „Postimees”, ziar al cărui editor era politicianul şi viitorul ministru de externe
estonian, în Jaan Tõnnison…, p. 24 şi următoarele.
416 Vezi monumentala lucrare semnată Marko Lehti, A Baltic League as a Construct of the New Europe.
Envisioning a Baltic Region and small state sovereignty in the aftermath of the First World War, Peter Lang,
Frankfurt am Main, Berlin, Bern, New York, Paris, Wien, 1999, p. 36.
417 Heikki Roiko-Jokega, In Light and Shadow. Turning points in Finnish-Estonian relations between the
years 1860-1991, în Kalervo Hovi (editor), Relations between…, p. 92.
418 Hugo Vitolds, La Mer Baltique et les Etats Baltes, Paris, 1935, p. 293-295.
192