Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
obligate să folosească ambele limbi. Vorbitorii de suedeză moderaŃi erau mulŃumiŃi cu
aceste reforme. Radicalii vorbitori de finlandeză doreau însă ca suedeza să fie folosită
numai în guvernarea locală. Ei erau susŃinuŃi mai cu seamă de către Partidul Agrar.
În toamna anului 1922 legislaŃia cu privire la administrarea UniversităŃii din
Helsinki a creat noi dispute 507 . StudenŃii vorbitori de finlandeză nu erau mulŃumiŃi că
cea mai mare parte a cursurilor erau predate în suedeză. Societatea Academică
Kareliană a insistat mult pentru finlandizarea acestei instituŃii de învăŃământ.
Guvernul a propus restructurarea posturilor la universitate astfel încât limba de
instrucŃie a 72 de profesori să fie finlandeză şi a 29 suedeza. Propunerea a generat
multe dezbateri asupra proporŃiei celei mai corecte. S-a stabilit, în cele din urmă, ca
proporŃia studenŃilor din ultimii 3 ani să constituie baza pentru a determina numărul
de catedre. Astfel cel puŃin 15 catedre de predare în suedeză au rămas ca un
minimum. Propunerea nu a satisfăcut nici una dintre părŃi.
În primăvara anului 1925 s-au desfăşurat noi alegeri pentru preşedinte. Ståhlberg
a refuzat să mai candideze. S-au confruntat, în schimb, şeful Băncii NaŃionale, Risto
Ryti 508 (progresist), Tanner, rectorul UniversităŃii din Helsinki, Hugo Suolahti
(conservator) şi guvernatorul provinciei Viipuri, Lauri Kristian Relander (agrarian).
Relander l-a înfrânt în a treia rundă pe Ryti şi a devenit preşedintele Finlandei 509 .
Guvernul Ingman, format în 1924, a fost primul care a inclus reprezentanŃi ai
tuturor partidelor burgheze. În noiembrie, agrarienii şi-au retras miniştrii, urmând
unei dispute cu privire la pensiile birocraŃilor. Guvernul a continuat ca un cabinet
minoritar până în martie 1925. În următorii 5 ani Ńara a fost condusă de 6 cabinete
minoritare. Conservatorii şi agrarienii au format în coaliŃie primele două guverne
conduse de A. Tulenheimo şi K. Kallio. Social-democraŃii au format apoi un guvern
condus de V. Tanner (decembrie 1926 - decembrie 1927). SituaŃia a fost complicată
atât pentru dreapta, care resimŃea formarea guvernului Tanner ca pe o înfrângere din
partea foştilor adversari din timpul războiului civil, dar şi pentru social-democraŃi.
Cabinetul P.S.D. a înregistrat, ca pe o altă noutate, promovarea primei femei la rangul
de ministru din istoria Finlandei: Miina Sillanpää. O situaŃie specială a survenit în
timpul îmbolnăvirii preşedintelui Relander. Ca şef al statului în acest răstimp, în
conformitate cu prevederile constituŃionale, a acŃionat primul-ministru Tanner. Pe
data de 16 mai 1927 acesta a trebuit să treacă în revistă, în PiaŃa Senatului, o paradă
care comemora victoria albilor în Războiul Civil
Astfel, Tanner a atras asupra sa blamul din partea radicalilor de stânga şi de
dreapta şi a câştigat simpatia cercurilor moderate. Guvernul Tanner a căzut odată cu
retragerea susŃinerii Partidului Poporului Suedez în momentul în care, în propunerea
507
D.G. Kirby, Finland in..., p. 99.
508
Risto Ryti (1889-1956) era din Satakunta, din satul Loima de pe valea râului Kokemäenjoki. A studiat
între 1906 şi 1909 ştiinŃele juridice la Facultatea de Drept a UniversităŃii Imperiale Alexandrine din Helsinki.
În 1912 şi-a obŃinut masteratul în ştiinŃe juridice. A devenit parlamentar în 1919. În următorii trei ani a fost
ministru de finanŃe. A devenit preşedinte al Băncii Finlandei la numai 33 de ani. În această calitate, Ryti a
reuşit să stabilească numeroase contacte internaŃionale pentru bancă, mai ales sub egida Ligii NaŃiunilor,
http://www.kansallisbiografia.fi/english.html.
509
Osmo Jussila, Seppo Hentilä, Jukka Nevakivi, op.cit., p. 149.
233