Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
târziu, regele Suediei (liderul lor de opinie) a adresat o chemare pentru o nouă unitate
a Scandinaviei, “o uniune de înŃelegere sinceră” 181 .
Până în 1917 Suedia a fost condusă de un guvern predominant conservator.
Conservatorii au adoptat o politică neutralitate amicală faŃă de Germania. În 1917 în
Suedia s-au desfăşurat alegeri. În cadrul alegerilor, social-democraŃii au ajuns în
prim-plan (erau mai mult socialişti decât marxişti). În mai 1917 în Suedia a fost
fondat Partidul Socialist de Stânga, care a câştigat şi el 11 locuri în alegerile pentru
camera inferioară a parlamentului desfăşurate în 1918. P.S.D. concilia sindicalismul
cu socialismul. Hjalmar Branting (1860-1925) 182 a fost cheia succesului socialdemocraŃiei
în Suedia. A ajuns membru al Parlamentului în 1897, cu ajutorul
liberalilor. În 1903 i s-au alăturat alŃi trei sociali-democraŃi. Era redactorul-şef al
cotidianului “Social-Democratul”. Se opunea reformelor sociale violente. Favoriza
naŃionalizarea minelor de fier din nord şi, în acest sens, şi-a bazat argumentaŃia nu pe
socialism ci pe tradiŃia suedeză de cooperare care exista în regiunea minieră din
Suedia centrală. În 1914 social-democraŃii au devenit partidul cel mai mare din a doua
cameră a Parlamentului. Chestiunea participării ulterioare la guvernare a devenit de
actualitate. Congresul P.S.D. a aprobat o moŃiune cu privire la cooperarea cu liberalii
şi susŃinerea unei politici de neutralitate.
În octombrie 1917 regele a acceptat ideea unei coaliŃii de guvernare liberalosocial-democrate
şi a insistat ca Nils Edén să formeze un guvern cu un ministru de
externe de încredere dornic să urmeze o politică de neutralitate. Primul ministru din
perioada 1917-1920, Edén, a fost profesor de istorie la Uppsala. Edén a oferit patru
din cele zece portofolii ministeriale social-democraŃilor. Branting, un metodist, nu
putea fi ministru deoarece nu era de religie luterană. El nu-şi scosese însă numele din
registrul luteran şi această omisiune l-a propulsat în guvern. Noul guvern a avut de
rezolvat o situaŃie economică dificilă. InflaŃia crescut foarte mult aşa încât salariile
birocraŃilor au fost afectate. Femeile presau pentru drepturi politice. Sindicaliştii
cântau Marseillaise şi InternaŃionala. Gărzile călare erau pe cale de a se revolta. La 11
noiembrie Departamentul de Război a primit un raport în care erau descrise efectele
propagandei antimilitariste asupra trupelor. Ministerul Apărării descria atitudinea
armatei şi flotei militare ca fiind revoluŃionară. Între 11 şi 14 noiembrie teama unei
revoluŃii a fost foarte mare.
Pentru a face faŃă acestei situaŃii, a fost numit un comitet special sub preşedinŃia
lui Branting. Comitetul a recomandat adoptarea unei a treia legi de reformă care
acorda femeilor dreptul de vot pe picior de egalitate cu bărbaŃii. Votul plural a fost
desfiinŃat. Dreptul de vot a fost extins la 3.200.000 de oameni. Legile au fost votate în
grabă. Această lege mergea pe calea progresului început la 1866 şi continuat la 1907.
181
T.K. Derry, A History..., p. 303-304.
182
Fiul unui profesor suedez, Branting s-a făcut remarcat la Uppsala (unde a devenit atras de politica radicală)
prin cunoştinŃele sale în domeniile matematicii şi astronomiei. A fost, începând din octombrie 1917, ministru
de finanŃe timp de trei luni. A condus apoi trei guverne social-democrate. A fost coleg de clasă cu viitorul
rege Gustav al V-lea al Suediei.
102