Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Criza economică
Deja până în 1925 dificultăŃile economice prin care trecuse Estonia după război
fuseseră depăşite. FinanŃele statului erau bine administrate, şi Estonia a obŃinut o
creştere economică între 1922 şi 1930. În 1927-1928 a fost adoptată o lege monetară
şi bancară care raŃionaliza odată mai mult finanŃele statului. Industria estoniană a
trecut printr-un proces de reformă în scopul de a o adapta la noile condiŃii de după
obŃinerea independenŃei 458 .
Estonia era mai înainte de toate o Ńară agrară. Şomajul a crescut. Acesta nu a
afectat atât de mult clasa muncitoare, redusă numeric, ci mai mult clasa mijlocie
urbană. Guvernul a redus salariile administraŃiei şi pensiile pentru a obŃine un buget
echilibrat. Clasa mijlocie urbană şi chiar clasele superioare au fost afectate. Chiar şi
fermierii manifestau neîncredere în viitorul proprietăŃilor lor, multe pline de datorii,
însă faptul că la putere s-au aflat, din februarie 1931, partidele ce le reprezentau
interesele, Partidul Fermierilor şi AsociaŃia Proprietarilor, a determinat o apărare a
intereselor lor.
Schimbările ministeriale au determinat, de asemenea, discontinuitate în actul
guvernării. Ca un exemplu, în perioada ianuarie 1929 - octombrie 1933 nu mai puŃin
de şapte miniştri ai economiei, în cadrul a opt cabinete, au fost chemaŃi să gestioneze
afacerile economice.
ApariŃia dreptei estoniene neparlamentare
Instabilitatea guvernamentală şi disputele dintre partidele politice au avut ca
rezultantă dorinŃa populaŃiei, tot mai manifestă din 1932, pentru o stabilitate politică.
FormaŃiunea politică care a susŃinut cel mai mult acest program a fost Liga Centrală a
Veteranilor Războiului Estonian de IndependenŃă (Eesti Vabadussõjalaste Liit). Liga
a fost fondată în 1929 ca o uniune a unor mici grupuri de veterani în scopul de a face
lobby in favoarea drepturilor veteranilor. În 1931, în cadrul primului Congres
NaŃional al ligii, membrii tineri au solicitat o nouă constituŃie şi un executiv puternic.
După al doilea Congres NaŃional din februarie 1932, în cadrul Ligii a fost permisă
intrarea neveteranilor. Mişcarea s-a dezvoltat până la a deveni o formaŃiune populistă
şi paramilitară. În timpul creşterii influenŃei Ligii, nu exista vreo ameninŃare
comunistă directă.
Liga era condusă de juristul Artur Sirk (1900-1937) 459 . Membrii ligii desfăşurau
o propagandă intensă, aveau forŃe paramilitare, purtau berete, uneori uniforme,
adoptaseră salutul, marşurile şi paradele în stil nazist. Membrii Ligii practicau un
naŃionalism militant, antimarxist şi antisemit. Propaganda acestora era îndreptată
împotriva corupŃiei şi nepotismului. Liga cerea instituirea unor instituŃii corporatiste.
Baza sa de susŃinere era clasa mijlocie. Elemente din clasele superioare sau dintre
458
Evald Uustalu (editor), History of Estonian Culture..., p. 57-58.
459
De profesie avocat (ca şi Corneliu Zelea Codreanu), ambiŃios şi demagog. Sub conducerea sa, membri
Ligii au fost organizaŃi în companii şi secŃiuni. Ei au început să poarte uniforme paramilitare: cămăşi griverzi,
cu banderolă cu negru şi alb şi cu insigna asociaŃiei - o mână înfăşcând o sabie şi anii 1918-1920. Liga
se opunea pluripartidismului şi spiritului marxist, Georg von Rauch, The Baltic States..., p. 149.
203