Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Democratic 22,6%, Partidul Muncii 21,5% şi democraŃii radicali 5,8%). Bolşevicii şi
laburiştii erau foarte puternici în Tallinn şi nordul Estoniei, în timp ce blocul
democratic era cel mai influent în Tartu (53,4%) şi sudul Estoniei. Rezultatele
exprimă radicalizarea climatului politic din Imperiul Rus în toamna anului 1917 odată
cu eşecul guvernului provizoriu de a rezolva o multitudine de probleme derivate din
sute de ani de istorie nereformistă Ńaristă.
Politicile bolşevice din Estonia au avut în vedere introducerea limbii estoniene în
administraŃie şi justiŃie, stabilirea controlului local asupra sistemului educaŃional şi
stabilirea controlului muncitoresc în întreprinderi. Pe de altă parte, dorinŃa
bolşevicilor de a fi singurii deŃinători ai puterii, persecuŃia şi închiderea presei
nebolşevice, neexproprierea domeniilor germane şi absenŃa unui program de câştigare
a independenŃei Estoniei au îndepărtat o parte a populaŃiei de acest partid.
Acest trend a fost evident în timpul alegerilor nefinalizate pentru Adunarea
Constituantă Estoniană din 21-22 ianuarie 1918. Deşi în regiuni precum Tartu, Narva
şi în zonele rurale alegerile nu s-au Ńinut, bolşevicii, singurii care au putut desfăşura o
campanie electorală, şi-au diminuat la 37,1% procentul de vot, în timp ce laburiştii au
crescut la 29,8%. Per total, partidele de dreapta au ajuns la 56% din voturi. Fiind
convinşi de înfrângerea suferită, bolşevicii mai întâi au amânat, apoi au anulat la 27
ianuarie continuarea votării.
Din luna decembrie 1917, partidele reprezentate în Maapäev au început să
exploreze alte posibilităŃi pentru obŃinerea independenŃei: alăturarea unei federaŃii
ruse nebolşevice, unei alianŃe scandinave, unei uniuni finlandezo-estoniene sau
crearea unei Estonii independente. Scandinavia şi Finlanda nu au fost încântate de
planurile estoniene de uniuni zonale iar Rusia bolşevică îşi consolida puterea. Mai
mult, germanii şi bolşevicii nu reuşeau să ducă la bun sfârşit negocierile de la Brest-
Litovsk şi estonienii se temeau de posibilitatea unei ocupaŃii germane. La 24
decembrie Comitetul Seniorilor numit de Maapäev a decis ca, în caz de ocupaŃie
germană, să fie declarată independenŃa Estoniei şi să internaŃionalizeze chestiunea
estoniană. La jumătatea lunii ianuarie, cu excepŃia bolşevicilor, toate partidele
estoniene au decis să susŃină ideea independenŃei Estoniei. Mai mult, în ianuarie
1918, al doilea Congres al SoldaŃilor Estonieni a votat o rezoluŃie în favoarea
independenŃei Estoniei. În scopul obŃinerii sprijinului internaŃional necesar, partidele
favorabile independenŃei au trimis în Occident, Germania şi Scandinavia delegaŃii
care să convingă opinia publică şi guvernele europene de necesitatea proclamării şi
recunoaşterii independenŃei estoniene. Cei mai activi delegaŃi au fost Ants Piip (trimis
în Marea Britanie), Kaarel R. Pusta (FranŃa) şi Jaan Tõnisson (Scandinavia).
După alegerile eşuate pentru constituanta estoniană, bolşevicii au început să-i
persecute pe inamicii lor politici. Primii au fost germanii baltici: 500 dintre aceştia au
fost arestaŃi şi deportaŃi în Rusia. Au fost arestate şi figuri publice estoniene.
Comitetul Seniorilor a reacŃionat la ameninŃările externe şi interne delegând puterea
la 19 februarie (stil vechi) - la numai o zi după lansarea ofensivei generale germane
pe frontul de est - unui Comitet de Salvare alcătuit din Konstantin Päts, Jüri Vilms şi
Konstantin Konik. În timp ce autorităŃile bolşevice se retrăgeau cu rapiditate iar cele
116