Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Războiul de 30 de ani, la care Suedia a luat parte din 1560, a afectat şi vieŃile
multor finlandezi care au fost obligaŃi să ia parte la expediŃii militare departe de
teritoriul natal. Momentul în care regii suedezi şi-au întors atenŃia către sud a fost
unul esenŃial în istoria Finlandei. De atunci, regatul a neglijat apărarea Finlandei şi a
teritoriilor baltice, şi nu a luat în mod serios în seamă aspiraŃiile Rusiei de a domina
regiunea Mării Baltice. Aceasta va avea consecinŃe serioase asupra Suediei, Finlandei
şi regiunii baltice pe termen lung. În timpul Marelui Război Nordic pe care Ńarul Petru
I l-a iniŃiat prin ocuparea Finlandei în 1700, sprijinit de Polonia şi Danemarca,
primele consecinŃe au început deja să fie resimŃite, în ciuda victoriei de la Narva din
decembrie 1700 a regelui Carol al XII-lea. Ruşii au cucerit Viipuri, Savonlinna şi au
ajuns până la Oulu şi Ii în nord. Suedia a fost înfrântă la Poltava. Iar aceasta a fost cea
mai importantă înfrângere din istoria acestui stat. Dezastrul militar suferit a
semnificat eşecul ambiŃiilor suedeze de dominaŃie a Mării Baltice şi, pe termen mai
lung, a constituit sursa de inspiraŃie şi cauza neutralităŃii Suediei din secolul XX.
După construirea St. Petersburgului, ambiŃiile ruseşti în Finlanda au fost militare
şi strategice. Noua capitala trebuia să beneficieze de o zonă de securitate. Viipuri a
ajuns astfel să devină “lacătul” care garanta securitatea St. Petersburgului. Oricum,
punctul central al ambiŃiilor ruseşti se afla nu pe Ńărmurile nordice ale Golfului Finic,
ci în sud, în Estonia şi Ingria. Doar provinciile Käkisalmi şi Karelia au început să fie
privite ca Ńinuturi ruseşti. De aceea, pacea încheiată la Uusikaupunki a reprezentat un
compromis: Rusia a făcut din lacul Ladoga un lac interior, iar Suedia a reuşit să-i Ńină
pe ruşi în afara lacului Saimaa.
Încercarea Suediei de a-şi lua revanşa împotriva Rusiei - cu obiectivul de stabili o
frontieră care să meargă de la Marea Albă la lacul Ladoga - a eşuat. Rusia a ocupat
din nou teritoriul Finlandei până în Ostrobotnia. Împărăteasa Elisabeta a oferit
Finlandei poziŃia unui protectorat independent.
Ca şi în cazul ocupaŃiei ruseşti a łărilor Române din timpul războaielor napoleoniene,
atunci când ocupaŃia Finlandei a fost completă, chestiunea independenŃei a ieşit
de pe agenda politică. În timpul tratativelor de pace care au urmat, Finlanda a fost
oferită înapoi, provincie cu provincie, Regatului Suediei. Frontiera fixată prin tratatul
de pace de la Turku urma cursul râului Kemijoki, şi apoi se întorcea spre est, trecând
prin Savonlinna pe la vest şi nord. În timpul acestui război a început să fie discutată
ideea transformării Finlandei într-un stat-tampon. Regele Gustav al III-lea a încercat
să-şi ia din nou revanşa dar războiul s-a încheiat prin pacea de la Värälä din 1790.
Ca urmare a acestor tratate de pace, au luat naştere două Finlande: una rusească şi
alta suedeză. Însă abia după 1808 a fost introdus termenul de “vechea Finlandă” şi
“noua Finlandă”, care desemnau provinciile ocupate de Rusia mai demult, respectiv
de curând. Finlanda rusească a cuprins iniŃial provincia Viipuri. AchiziŃiile teritoriale
realizate în urma tratatului de la Turku au adăugat acesteia provincia Kymenkartano.
Din punct de vedere administrativ, aceste provincii făceau parte din aceeaşi regiune
cu Estonia şi Livland. InstanŃa administrativă superioară era Oficiul Administrativ
pentru Afaceri Livoniene, Estoniene şi Finlandeze. La rândul său, acesta se afla sub
controlul Senatului rus.
67