Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
Finlanda - Mare Ducat în cadrul Imperiului Rus
Crearea unei noi naŃiuni-naŃiunea finlandeză
NaŃiunea se creează, nu se naşte. NaŃionalitatea este un produs al minŃii şi voinŃei.
ConştiinŃa împărtăşirii unui trecut şi a unui destin comun este parte componentă a
acestui proiect mental. ConştiinŃa naŃională poate fi creată de istorici şi poeŃi, artişti şi
compozitori. O naŃiune trebuie să aibă o identitate culturală, o coeziune şi o unitate pe
care mediul exterior s-o poată recunoaşte ca pe ceva distinct şi chiar singular. SituaŃia
Finlandei sintetizează ideal aceste consideraŃii. În termeni culturali, naŃiunea
finlandeză a secolului al XIX-lea a avut o frontieră estică naturală. Finlanda luterană
cu valorile sale occidentale, cu sistemul juridic şi structura administrativă moştenite
de la suedezi nu a avut nici o dificultate în a-şi marca deosebirea faŃă de Rusia
ortodoxă şi autocrată. Paradoxal, a fost numai cucerirea rusească care a creat
condiŃiile apariŃiei naŃiunii finlandeze şi, apoi, creşterii şi independenŃei acesteia 95 .
Definirea sa faŃă de vest a fost mai dificilă. Datorită dominaŃiei continue a limbii
suedeze, Finlanda, deşi politic parte a Rusiei, a rămas legată încă de vechiul spaŃiu
cultural. De aceea, problema limbii a devenit una esenŃială pentru finlandezi, în
consonanŃă cu concepŃia herderiană despre primatul factorului lingvistic în afirmarea
valorilor unei naŃiuni. Publicarea în 1835 a Kalevalei, una dintre marile epopei
europene, a crescut interesul pentru dezvoltarea unei limbi finlandeze moderne.
Chestiunea limbii a devenit prioritară pentru naŃionaliştii din Marele Ducat. În
deceniul al 7-lea, finlandeza a devenit, alături de suedeză, limbă oficială în ducat.
MulŃi locuitori şi-au schimbat numele de familie din suedeză în finlandeză: un act
colectiv de conversie lingvistică comparabil cu adoptarea ebraicii de către locuitorii
sionişti ai Palestinei. Noul credo al părinŃilor fondatori ai naŃiunii finlandeze a fost:
“Noi nu mai suntem suedezi, nu vrem să devenim ruşi, aşa că lăsaŃi-ne să fim
finlandezi”. Finlanda a rămas o Ńară bilingvă şi limba suedeză până în ziua de astăzi
slujeşte ca o legătură nepreŃuită cu Ńările nordice.
Oamenii care s-au aflat în fruntea Finlandei în secolul al XIX-lea au găsit că
fidelitatea faŃă de Ńar este moneda ce trebuie plătită în schimbul libertăŃii de acŃiune în
treburile interne. Ei au evitat orice acŃiune care ar fi ameninŃat securitatea sau
prestigiul Rusiei. Au învăŃat astfel arta subtilă de a menŃine autonomia Ńării lor fără a
o contrapune intereselor vitale ale imperiului. Ei au cultivat un cadru social
conservator, Ńinând poporul finlandez departe de influenŃa curentelor liberale care ar
fi putut deranja autocraŃia rusă. “LăsaŃi-i pe finlandezi în pace”, s-a adresat Ńarul
Nicolae I unuia dintre miniştrii săi în timpul insurecŃiei poloneze din 1830, “...este
singura parte a stăpânirii mele care nu ne-a creat niciodată probleme”. În timpul celei
de-a doua revoluŃii naŃionale din 1863, filosoful şi omul de stat finlandez J.W.
Snellman şi-a avertizat compatrioŃii împotriva ridicării la luptă alături de polonezi
împotriva Rusiei 96 . El considera că o asemenea greşeală va lovi în interesele
finlandeze, fără a aduce nici un beneficiu polonezilor. Snellman îşi expunea teza
95
Max Jakobson, Finland. Myth and Reality, Otava Publishing Company, Helsinki, 1987, p. 19.
96
D.G. Kirby (editor), Finland and Russia 1808-1920. From Autonomy to independence. A selection of
documents, University of London, p. 49-50, document 26.
68