Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
contribuit la o mai bună percepere a politicii lor externe, ca şi a viabilităŃii instituŃiilor
lor interne. Chestiunea recunoaşterii lor pe plan internaŃional a căpătat o nouă
consistenŃă. Pentru a nu implica Statele baltice în conflicte nedorite, luând în calcul şi
dimensiunile reduse geografic şi demografic ale lor, omul politic leton Meierovics a
propus ca articolul 10 din pact să fie considerat, de la bun început, ca inaplicabil
pentru Letonia, Lituania şi Estonia. Pe data de 22 septembrie 1921, când s-a luat în
considerare a doua cerere de admitere a Letoniei, mai mult de 20 de state îi
acordaseră deja recunoaşterea internaŃională. Scrutinul s-a soldat cu 38 de voturi
pentru, nici unul împotrivă, 10 membri neexprimându-şi opŃiunea sau fiind absenŃi.
Lituania a înregistrat, de asemenea, un vot pozitiv. La rândul său, Estonia a fost
admisă în forul mondial la aceeaşi dată, în cadrul celei de-a 16-a şedinŃe plenare a
acestuia, cu 36 de voturi pentru, între care şi votul României, şi nici unul împotrivă.
Admiterea Letoniei fusese susŃinută, de asemenea, de votul favorabil al României 409 .
Admiterea în Liga NaŃiunilor reprezenta o importantă recunoaştere internaŃională
acordată acestor state. Exista, chiar, o interpretare dată pactului şi susŃinută de câŃiva
importanŃi jurişti şi publicişti, prin care admiterea unui stat în acest for internaŃional,
echivala cu recunoaşterea sa de către toate statele componente ale Ligii. Această
accepŃiune este întărită de faptul că Consiliul Suprem Aliat a amânat recunoaşterea
internaŃională a Lituaniei până la admiterea sa în Societatea NaŃiunilor. Exista, de
altfel, şi cererea membrilor Ligii de a amâna admiterea oricărui alt stat până la
acordarea de drepturi egale cu cele avute de majoritate minorităŃilor rasiale sau
naŃionale.
Una dintre acŃiunile cele mai importante încredinŃate unui reprezentant al
Estoniei de către Liga NaŃiunilor a fost misiunea generalului Johan Laidoner, trimis în
1925 să medieze conflictul din Mossul, regiune situată în nordul Irakului. Din această
misiune, a rezultat o răcire a relaŃiilor turco-estoniene, delegatul Ligii NaŃiunilor fiind
acuzat de atitudine probritanică. Laidoner a fost, de altfel, una dintre figurile cele mai
proeminente ale Estoniei la Liga NaŃiunilor. El a reprezentat Ńara sa la Ligă în 1920 şi
între 1922-1929; de asemenea, a fost reprezentantul Estoniei la ConferinŃa
InternaŃională asupra dezarmării între 1932 şi 1934 şi tot el a fost implicat în
stabilirea LegaŃiei permanente a Estoniei la Geneva, în 1931. Principalul concurent al
generalului estonian la gloria oferită (încă) de participarea la sesiunile Ligii
NaŃiunilor a fost K. Pusta, cu care, de altfel, s-a aflat în permanent conflict. La
începutul anilor 1930, Estonia a fost reprezentată la Liga NaŃiunilor de August
Schmid-Torma şi Johannes Kõdar. În 1939 Karl Selter a fost cel care a devenit
reprezentant permanent al Estoniei la Liga NaŃiunilor. El a deŃinut din punct de
vedere formal această poziŃie până la dizolvarea Ligii în 1946 410 .
Una dintre ideile interesante cu privire la o nouă arhitectură politică a acestei
regiuni a fost cea a Baltoscandiei. Termenul a fost folosit pentru prima dată, având
409
Edgar Mattisen, op.cit., p. 123-124 (admission of Estonia to the League of Nations. Excerpt of the 16th
Plenary Meeting of the League of Nations, 22 September 1921).
410
Vahur Made, Estonia and the League of Nations, în Les états Baltes dans la Societé des Nations/Baltic
States in the League of Nations, Geneva, 1999, p. 6-8.
190