Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
din Ńară.
SituaŃia din Norvegia a fost mai complexă datorită situării geografice a acestei
Ńări şi a intervenŃiei britanice. Vase britanice începuseră din 8 aprilie, deci cu o zi
înaintea sosirii forŃelor germane, activitatea de minare a apelor teritoriale norvegiene.
Debarcarea unor forŃe militare germane, reduse iniŃial, nu a întâmpinat o opoziŃie
fermă. Armata fusese mobilizată general doar cu câteva ore înaintea invaziei, ceea ce
era, evident, prea târziu. Britanicii, care aveau ordinul să intervină pentru a preveni
orice debarcare germană, inexplicabil, n-au acŃionat. Germanii au reuşit chiar să
ocupe Narvikul, aflat în nordul Norvegiei, având de întâmpinat doar rezistenŃa a două
nave de coastă norvegiene. Flota britanică, sosită a doua zi, i-a găsit pe germani
instalaŃi în oraş. În sud, germanii au reuşit să ocupe atât Trondheimul, care le asigura
accesul în centrul Ńării, cât şi Bergenul. Capitala Oslo a fost o afacere mult mai greu
de tranşat, datorită faptului că torpilele lansate din fortul Oscarborg au scufundat
crucişătorul german Blücher. În aceeaşi după-amiază însă, trupe aeropurtate germane
au ocupat oraşul. Regele şi guvernul s-au putut însă retrage la timp din capitală.
Eforturile britanicilor de a relua Trondheimul au eşuat. La Narvik, ei au avut ceva
mai mult succes, reuşind pe 27 mai să alunge inamicul din oraş 633 . Era însă mult prea
târziu. Regele Haakon şi guvernul au reuşit să se refugieze la Londra. Britanicii au
ocupat Insulele Faroe, iar mai târziu două posesiuni daneze din nordul îndepărtat,
Islanda şi Groenlanda, care vor juca un rol important în economia Bătăliei din
Atlantic.
Suedia a reuşit să scape de ororile războiului. Nici germanii, nici aliaŃii şi nici
sovieticii nu au dorit ca această Ńară să devină teatru operaŃional. Molotov i-a punctat
ambasadorului german la Moscova foarte clar dorinŃa Ńării sale de a păstra
neutralitatea suedeză. Suedia privise războiul în care erau implicate vecinele sale
scandinave ca parte a unui conflict între marile puteri şi nu s-a arătat deloc înclinată
să ia parte la el. Stockholmul continua să se menŃină pe linia unei politici de
neutralitate, dar îşi rezerva dreptul de a adopta măsurile necesare pentru a păstra şi
apăra această neutralitate. Curând a devenit însă clar că eforturile Suediei de a
menŃine o neutralitate strictă, care implica interzicerea folosirii teritoriului suedez
pentru oricare dintre beligeranŃi, va constitui un dezavantaj mai degrabă pentru
germani, decât pentru aliaŃi. Pe 16 mai, Ribbentrop a cerut ca Suedia să permită
transportul de armament pe teritoriul său spre Narvik, unde luptau trupe germane.
Guvernul suedez a respins această cerere dar a fost de acord să accepte ca transporturi
de alimente şi personal să-i traverseze teritoriul. SpaŃiul aerian suedez a fost de
nenumărate ori încălcat în această perioadă, dar artileria antiaeriană suedeză şi-a
făcut, pe cât a putut, datoria: douăzeci de avioane germane au fost doborâte.
Victoria germană în nordul Europei a semnificat controlul deplin al porturilor
norvegiene şi a pus capăt, temporar, cererilor germane de a tranzita Suedia pentru
aprovizionarea Wehrmachtului. După căderea Parisului, pe 15 iunie, germanii au
cerut ca toate restricŃiile impuse trecerii personalului şi materialului către Norvegia
ocupată să fie ridicate. Guvernul suedez a cedat rapid. La 25 iunie LegaŃia Germaniei
633 Ibidem, p. 93.
268