Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
cetăŃeni care respectă legea selectiv, numai în măsura în care o consideră o lege bună.
O lege proastă poate să nu fie respectată.
În 1924 guvernul conservator Paal Berge, care nu fusese niciodată un susŃinător al
prohibiŃiei, a încercat să înlăture legea de interzicere a consumului de alcool.
MotivaŃia aleasă - taxele de pe alcool susŃineau creşterea veniturilor la buget - a dus la
respingerea propunerii sale de către Storting. Doi ani mai târziu un guvern al
Partidului Stângii a decis desfăşurarea unui referendum cu privire la abandonarea
prohibiŃiei. Cu o majoritate de 5/9 propunerea guvernului a fost acceptată. Printr-o
nouă lege, în aprilie 1927 prohibiŃia a fost abandonată. SocietăŃile de prohibiŃie, din
care făceau parte 10% dintre norvegieni înainte de 1919, au fost părăsite de jumătate
dintre membrii lor după 1926 331 .
Partidul Stângii era condus în această perioadă de J.F. Mowinckel (1870-1943),
un armator din Bergen, excelent ca orator şi activ ca politician, inclusiv în planul
politicii externe (până în 1935 acesta a condus trei guverne în care a deŃinut şi
portofoliul de ministru de interne). În politica internă, Mowinckel a fost preocupat de
problemele creditului şi finanŃelor publice. Mai cu seamă că problemele financiare
deveniseră tot mai dificile după criza financiară din toamna anului 1920. Este
adevărat, Norvegia devenise ca urmare a Primului Război Mondial, pentru prima dată
în istorie, naŃiune creditoare. AvuŃia câştigată în perioada războiului a fost însă rapid
risipită pe importuri de produse de primă necesitate. Şi în Norvegia, deşi cu câteva
luni mai târziu decât în alte state, în 1920 a început să se manifeste scăderea preŃurilor
unor produse. Industria prelucrătoare a lemnului a suferit pierderi însemnate datorită
crizei.
Moneda norvegiană, stabilă în 1919, şi-a pierdut valoarea în comparaŃie cu
dolarul-aur şi cu lira sterlină. Însă directorul Băncii Norvegiei, Nicolai Rygg,
considera că coroana trebuia menŃinută la valoarea sa în aur fixată în 1875. O comisie
financiară norvegiană condusă de Gunnar Jahn a propus devalorizarea coroanei, fără
însă a-l convinge în vreun fel pe Rygg să renunŃe la opŃiunea sa. În acest fel, poziŃia
guvernului a fost slăbită. OpoziŃia a cerut reduceri de cheltuieli în bugetul cu care
guvernul Mowinckel s-a prezentat în faŃa Parlamentului în 1926. Aceasta a generat o
dispută parlamentară care a dus la schimbarea guvernului. La putere au venit
conservatorii conduşi de un comerciant din Trondheim, Ivar Lykke. Politica de
economii promovată de noul guvern a avut ca rezultat politic începutul dominaŃiei
parlamentare a laburiştilor. Aceasta a urmat numeroaselor probleme financiare,
precum şi unui scandal care a implicat o mare bancă comercială din Oslo,
Handelsbank, şi pe ministrul de finanŃe din anii 1923-1924, Abraham Berge 332 . În
agricultură perioada interbelică nu a adus surprize mai frumoase. Începând din 1920
s-au înregistrat sute, mai apoi mii de cazuri de vânzări forŃate la licitaŃie a
proprietăŃilor rurale. Perioada crizei economice nu a dus decât la intensificarea unui
proces care ajunsese deja la 1927 la aproape 3.000 de proprietăŃi vândute la licitaŃie
pentru datorii.
331 Ibidem, p. 303-304.
332 Ibidem, p. 307.
158