Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

Silviu Miloiu
sprijini populaŃiile băştinaşe din lume care doresc să-şi obŃină independenŃa sau
autonomia 22 .
Iată, aşadar, că lumea populaŃiilor balto-finice, în ciuda numărului lor redus, este
una complexă, care poate dezvolta interesul ştiinŃific al cercetătorilor din întreaga
lume, inclusiv al celor români, cunoscători prin practică ai valorilor lumii ortodoxe şi
interesaŃi de resorturile politicii occidentale a Rusiei şi a rezistenŃelor întâmpinate de
aceasta în impunerea obiectivelor sale.
Originea populaŃiilor baltice
Locul de origine al populaŃiilor indo-europene vorbitoare astăzi de limbi baltice
(letonii şi lituanienii) poate fi decelat tot prin folosirea unor izvoare arheologice sau
lingvistice. Interpretarea izvoarelor determină, ca şi în cazul apariŃiei balto-finicilor,
controverse între specialişti. Se pare însă, aşa cum vom sublinia mai târziu, că cele
mai multe opŃiuni au în vedere aşezarea lor între Vistula şi Nipru în perioada
prebaltică. Cert este însă faptul că aceste populaŃii vorbeau o limbă indo-europeană de
tip satem şi că, din punct de vedere antropologic, reprezentau tipul rasial european.
Termenul de baltic a fost introdus de lingvistul german Ferdinand Nesselmann la
mijlocul secolului al XIX-lea. În secolul al XX-lea lingviştii au folosit acest termen
doar pentru a denumi acele limbi indo-europene înrudite: vii - lituaniana şi letona, şi
dispărute - prusiana, curoniana, zemgaliana, seliana, jotvingiana 23 .
Similitudinile semnificative dintre limba lituaniană şi limba sanscrită au fost de
mult demonstrate, chiar uneori exagerate, de către lingviştii germani ai secolului al
XVIII-lea. Ele au stat, de altfel, la baza mişcării de renaştere naŃională lituaniană din
secolul al XIX-lea 24 , după cum vom avea prilejul să arătăm mai târziu.
Evident că, în timp, s-au manifestat influenŃe lingvistice reciproce între limbile
baltice şi cele fino-ugrice, germanice sau slavice, dar acestea nu au atenuat prea mult
caracterul particular al acestor grupuri lingvistice.
Literatura de specialitate distinge între balticii occidentali, aşezaŃi probabil pe
malurile Vistulei, în Polonia de astăzi, balticii orientali, aşezaŃi în Letonia, Lituania şi
Belarusul de acum şi balticii de Nipru, care ocupau regiunea situată în jurul izvorului
Niprului şi în est.
În jurul anilor 100-300 d.Hr. populaŃiile de pe litoralul răsăritean al Balticii pot fi
diferenŃiate între ele destul de clar studiind practicile de înhumare a morŃilor şi
coroborându-le cu informaŃiile scrise de mai târziu. Este, în general, acceptat faptul că
părŃile occidentale ale teritoriului de astăzi al Letoniei şi nord-vestul Lituaniei erau
ocupate de curonieni, a căror limbă s-a individualizat din categoria limbilor baltice
occidentale. Reflectând această realitate apusă, partea occidentală a teritoriului
22
Rein Taagepera, op.cit., p. 22-25; recomand cu toată căldura lucrarea lui Rein Taagepera pentru cercetătorii
care doresc să cunoască în detaliu istoria, cultura şi limbile fino-ugrice.
23
Saulius Žucas (editor), Lithuania: Past. Culture, Present, Baltos Lankos, 1999, p. 22.
24
În fapt, abia în anii 1920, beneficiind şi de sprijinul statului lituanian, lingvistul Jonas Jablonskis a reuşit
standardizarea limbii lituaniene, vezi Alfonsas Eidintas, Vytautas Žalis, Alfred Erich Senn, Lithuania in
European Politics. The Years of First Republic, 1918-1940, St. Martin΄s Press, New York, 1999 (prima
ediŃie: 1997), p. 2.
18