Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
Boris Yartsev era membru al N.K.V.D. care lucra la Ambasada Uniunii Sovietice
din Finlanda. La 7 aprilie Yartsev l-a vizitat pe Stalin. Peste o săptămâna acesta s-a
întors la Helsinki şi i-a explicat lui Holsti că guvernul sovietic era convins că
Germania intenŃiona să lanseze un atac asupra teritoriului său. Germania urma a
invada Finlanda în acest scop. Yartsev dorea să ştie dacă Finlanda va da Moscovei
garanŃii că nu va asista Germania în războiul împotriva Uniunii Sovietice şi că va
rezista unei invazii germane 550 . În acest caz, Uniunea Sovietică urma a acorda
Finlandei întreg sprijinul economic şi militar posibil şi se va obliga să-şi retragă
trupele din Finlanda în momentul terminării războiul. Finlandezii au respins ideea
tratatului de asistenŃă mutuală dată fiind politica lor de neutralitate. Ei au acceptat
doar să dea o declaraŃie scrisă că Finlanda nu va permite nici unei mari puteri să-i
folosească teritoriul pentru un atac împotriva Uniunii Sovietice. Yartsev a explicat
însă că promisiunea nu era suficientă pentru Moscova deoarece declaraŃia nu era
susŃinută de o forŃă economică şi militară adecvată. Chiar dacă Finlanda ar fi dorit să
reziste unei mari puteri care ar intenŃiona să lanseze un atac asupra Uniunii Sovietice,
ea nu ar avea mijloacele necesare 551 . De aceea, Finlanda trebuia să accepte în
prealabil ajutorul militar din partea Uniunii Sovietice 552 .
Soarta Cehoslovaciei a reprezentat un avertisment pentru Finlanda. Acordul de la
München a distrus bazele politicii lui Holsti, care a fost obligat să demisioneze în
noiembrie 1938. PoziŃia sa a fost preluată de Eljas Erkko care reprezenta dreapta
Partidului Progresist. Erkko era proprietarul şi redactorul-şef al cotidianului
“Helsingin Sanomat”. Erkko era imperturbabil, plin de voinŃă şi energie. A condus cu
o mână fermă politica externă finlandeză. Erkko era un susŃinător al neutralităŃii
nordice şi cooperării militare cu Suedia. S-a implicat personal în negocierile cu
Suedia cu privire la Insulele Åland.
În plus faŃă de insula principală, Ålandul cuprinde aproximativ 6.000 de insule
mai mici. Insulele Åland au o poziŃie strategică: ele reprezintă o punte naturală între
Finlanda şi Suedia şi străjuiesc intrarea atât la Golful Botnic cât şi la Golful Finic.
Tratatul, semnat în 1921, sub auspiciile Ligii NaŃiunilor, şi semnat de toate statele
baltice maritime (cu excepŃia Rusiei) şi de către Marea Britanie, FranŃa şi Italia,
neutraliza şi demilitariza Ålandul şi apele înconjurătoare. Tratatul prohibea
menŃinerea de instalaŃii, echipamente sau forŃe militare pe insule. Insulele Åland
constituiau astfel un vacuum militar. O putere militară ostilă putea lua sub control
insulele printr-un atac-surpriză pentru ca apoi să controleze comunicaŃiile maritime
finlandeze înspre şi dinspre Golful Botnic. Evident, un asemenea atac ar fi pus în
550 John H. Wuorinen (editor), Finland and World War II 1939-1944, The Ronald Press Company, New
York, 1948, p. 44 (foarte probabil autorul real al lucrării, scrisă iniŃial în finlandeză, şi care a refuzat să-şi
dezvăluie identitatea, a fost Arvi Korhonen, istoric ataşat pe lângă armata finlandeză în timpul celui de-al
doilea război mondial, care a avut acces la documente de primă mână - informaŃia ne-a fost dezvăluită, în
timpul investigaŃiilor noastre, de către profesorul de la Turku, Kalervo Hovi. Tatăl şi nepotul lui John
Wuorinen nu cunoşteau acest fapt).
551 Pentti Virrankoski, Suomen Historia, Toinen osa, SHS, Helsinki, 2001 (Istoria Finlandei, volumul al II-
lea), p. 862.
552 Olli Vehviläinen, Finland..., p. 23-24.
249