Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
bunăstării sociale scandinav instituŃionalizat 305 , aşa cum a ajuns acesta să fie cunoscut
întregii omeniri, cu caracteristici precum aceea că politica sa socială este foarte
detaliată în încercarea de a distribui susŃinerea socială, instituŃionalizat, solidarist şi
de natură universală, este o realitate care s-a afirmat abia după 1945 306 .
În cei şase ani dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, politicile interne din
statele scandinave au devenit mai stabile iar partidele social-democrate au obŃinut
prima lor şansă reală să producă reforme sociale substanŃiale. Aceste reforme s-au
bucurat de atenŃia celor interesaŃi ca şi a opiniei publice mondiale care anticipa că
acest colŃ al Europei putea rămâne în afara furtunilor care măturau continentul
european.
Punctul de plecare l-a constituit Danemarca unde Stauning era la putere din 1929
dar guverna cu o majoritate ostilă în camera superioară, Landsting. În ianuarie 1933
el a negociat un acord cu liderii Venstre la reşedinŃa sa din Kanslergade. El a obŃinut
astfel sprijinul acestui partid al fermierilor care domina Landstingul. Stauning le-a
promis liderilor Venstre deprecierea a monedei cu 10% pentru a stimula exporturile,
cumpărarea surplusului de vite pentru distrugere, micşorarea taxelor pe proprietatea
ale fermierilor. Venstre a promis în schimb un an şi jumătate de interzicere a grevelor
şi grevelor patronale, astfel încât să se împiedice un conflict de muncă iminent;
susŃinerea unui program important de lucrări publice în sprijinul şomerilor; aprobarea
unei serii de reforme sociale propuse de ministrul pentru afaceri sociale, K.K.
Steincke. Compromisul a fost un mare succes. În 1936 social-democraŃii şi aliaŃii lor
radicalii deŃineau controlul ambelor camere ale Parlamentului. În acelaşi an, liderul
social-democrat suedez Per Albin Hansson 307 , care preluase puterea cu un an înainte,
a reuşit să încheie o înŃelegere asemănătoare. Confruntându-se cu cele mai ridicate
cifre de şomaj din istoria Ńării, Hansson a reuşit să-şi asigure majoritatea în camera
inferioară cu sprijinul agrarienilor pe care i-a recompensat prin deprecierea monedei
şi preŃuri minime fixe pentru produsele agricole. La rândul lor, agrarienii au acceptat
să susŃină lucrări publice şi alte măsuri destinate să facă din Suedia “un cămin pentru
întregul său popor” 308 .
305
O încercare de a defini cât mai exact termenul de stat al bunăstării social o face Gøsta Esping-Andersen.
Într-o definiŃie minimală el afirmă că “welfare state” (statul bunăstării sociale) este acela în care cetăŃenii pot
liber, şi fără pericolul pierderii slujbei, salariului sau bunăstării generale, să opteze pentru a rămâne acasă pe o
perioadă de timp dacă consideră acest lucru necesar pentru motive de sănătate, vârstă, familie, completarea
educaŃiei, vezi Gøsta Esping-Andersen, The Three Political Economies of the Welfare State, în J.E. Kolberg
(editor), “The Study of Welfare State Regimes”, M.E. Sharpe, Inc., New York, 1992, p. 107.
306
Gøsta Esping-Andersen, Walter Korpi, From Poor Relief to Institutional Welfare States: The Development
of Scandinavia Social Policy, în Erikson et al. (editori), “The Scandinavian Model. Welfare State and Welfare
Research”, M.E. Sharpe, Inc. Armonk, New York, 1987, p. 42-43.
307
Per Albin Hansson (1885-1946) a părăsit şcoala la 12 ani, iar la 18 a ajutat la fondarea mişcării de tineret
social-democrate unde a fost un oponent al serviciului militar obligatoriu; ca ministru al apărării în guvernul
Branting, şi apoi ca prim-ministru (1932-1946), Hansson s-a arătat gata să practice arta compromisului;
tactician parlamentar strălucit, Hansson a obŃinut un triumf în alegerile din 1936 când fusese temporar
înlocuit la guvernare de o coaliŃie între agrarieni şi ceilalŃi nesocialişti; în timpul războiului a devenit un
simbol al unităŃii naŃionale.
308
La sfârşitul Primului Război Mondial Hansson fusese mult mai radical solicitând proclamarea republicii,
abolirea primei camere a Parlamentului, desfiinŃarea serviciului militar obligatoriu, dezarmarea, ziua de
147