Europa Nordica.pdf - The Romanian Association for Baltic and ...

O istorie a Europei Nordice şi Baltice. De la epoca naŃionalismului la Războiul Rece
conotaŃii politice, în perioada interbelică. Rădăcinile sale pot fi însă găsite în
discuŃiile geografilor baltici de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1898 geologul
finlandez Wilhelm Ramsay a creat termenul de Fenoscandia. Acesta trebuia să
îmbrăŃişeze Scandinavia şi Finlanda, inclusiv Karelia orientală şi Peninsula Kola. Ca
argument care încerca să motiveze o asemenea creaŃie politică, Ramsay a adus
similitudinea caracteristicilor geologice ale zonei. Semnificativ este însă faptul că
termenul a fost folosit în premieră într-o perioadă de rusificare şi opresiune. Practic,
bătălia împotriva rusificării s-a transferat în arhitectură, artă, muzică, geografie 411 .
Baltoscandia poate fi văzută ca pe o versiune mai largă a Fenoscandiei. Termenul
a fost introdus de către geograful suedez Sten de Geer în 1928, pe bazele teoriei lui
Ramsay. Dezvoltând argumentele savantului finlandez, noua teorie distingea 9
trăsături comune în interiorul Fenoscandiei. Constituind o legătură între Fenoscandia
şi łările baltice, de Geer a evidenŃiat doar trăsăturile geologice. El a recunoscut însă
şi alte caracteristici comune, precum erau religia, rasa nordică şi conceptul statului
nordic. Cu toate acestea, Fenoscandia a fost privită ca miezul Baltoscandiei, deşi 7
dintre trăsăturile sale puteau fi regăsite şi în Estonia, iar câteva în Letonia. Lituania a
fost exclusă complet din proiect lui de Geer 412 .
Baltoscandia a căpătat un înŃeles mai larg atunci când conceptul a fost preluat de
estonieni şi de lituanieni. Profesorul Edgar Kant, care a predat geografia la
Universitatea din Tartu, a publicat în 1934 o lucrare în care a dezvoltat ideile lui de
Geer şi a multiplicat conexiunea dintre naŃiunile Baltoscandiei. După cum se poate
constata, până aici, Lituania a fost exclusă din toate proiectele privind crearea unei
regiuni cu statut special în Europa. Acest lucru a încetat odată ce Kazis Pakstas, un
profesor de geografie lituanian, a început să susŃină un ciclu de conferinŃe în regiunea
Mării Baltice.
Ideea unităŃii popoarelor de pe Ńărmurile vestice şi estice ale Mării Baltice nu a
fost inventată de către Kant sau Pakstas. Această perspectivă a fost reliefată, pentru
prima dată, de către politicianul estonian cu vederi liberale, purtător al spiritului
universitar dorpatian, Jaan Tõnnison la 25 august 1917. Rafinatul şi inteligentul
politician estonian a vorbit atunci, în Dieta provincială a Estoniei, în faŃa elitei acestei
provincii Ńariste. Tõnnison a argumentat, cu acel prilej, în favoarea unificării
Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Finlandei şi Scandinaviei într-o federaŃie de state cu 30
de milioane de locuitori (cifra exactă era de numai 20 de milioane). Numai crearea
unei asemenea federaŃii a Baltoscandiei, considera Jaan Tõnnison, putea face posibilă
independenŃa Estoniei. Reprezentând o respingere a dominaŃiei sovietice, conceptul
lansat de politicianul estonian putea însemna crearea unui nou Noi, opus CelorlalŃi,
unde Estonia se putea integra şi construi propriul său loc sigur 413 . Ideea lui Tõnnison,
vizionară în contextul în care majoritatea reprezentanŃilor estonieni erau promotori ai
411
Marko, Lehti, Baltoscandia as a national construction, în Kalervo Hovi (editor), Relations between the
Nordic countries and the Baltic nations in the XXth Century, Turku, 1998, p. 23.
412
Silviu Miloiu, The Baltic Unity: between project and failure, în Annales d'Université “Valahia”, Section
d'Archéologie et d'Histoire, Tome II-III, Târgovişte, 2000/2001, p. 224.
413
Vezi proiectul şi argumentaŃia politicianului estonian în lucrarea editată de Jaan Tonnisoni Instituut, Jaan
Tõnnison. Eesti välispoliitikas 1917-1920, Jaan Tõnnisoni Instituudi Kirjastus, Tallinn, 1993, p. 9-12.
191