Umberto Eco - Limitele interpretarii

110 MUNCA INTERPRETARII
Si ludm acum un caz opus. Elena Kostiukovici, inainte de a traduce
in rush Numele trandafirului, a scris despre acesta un lung
studiul in care, printre multe remarci ce au suscitat satisfaclia Ei
consensul meu, observa ci existi o carte a lui Emile Henriot (.Lo
rose de Bratislaua, 1946) in care se gdsesc atAt cdutarea unui manuscris
misterios, cAt Ei incendiul final aI unei biblioteci. Istoria se
petrece la Praga, iar la inceputul romanului meu eu pomenesc Praga.
In plus, unul dintre bibliotecarii mei se numeqte Berengario, iar
unul dintre bibliotecarii lui Henriot se numea Berngard Marre.
Ca autor empiric nu qtiam de existenla romanului lui Henriot,
dar asta nu m-a rlscolit. Am citit interpretdri in care criticii mei
descopereau izvoare de care eu eram perfect conqtient qi eram foarte
mullumit ci ei giseau cu atdta ingeniozitate ceea ce eu, tot cu atAta
ingeniozitate, ascunsesem ca s5.-i provoc sd ghseasci, insb am citit
si despre izvoare care-mi erau total necunoscute qi md simleam in
mod plicut vinovat de faptul c[ unii credeau c5' le citasem cu o
malilie erudit62. Am citit analize critice in care interpretul descoperea
influenle de care nu eram congtient in timp ce scriam, dar care
sigur lucraserS. in memoria mea, pentru cd qtiu ci am citit aceste
texte in adolescenli3.
Ca lector ,,la rece" al Numelui trandafirului, totuEi, cred c5. argumentul
Elenei Kostiukovici e slab. Cdutarea unui misterios manuscris
Ei incendiul unei biblioteci sunt topoi literari foarte obiEnuili Ei
aq putea cita multe alte cbrli care ii utilizeazl' Praga era numitd
la inceputul povestirii rnele, ins[ daci in loc de Praga as fi numit
Budapesta, ar { fost acelagi lucru. Praga nu joacd un rol crucial in
povestea mea. In fine, Berengario Ei Berngard pot fi o coincidenld.
Cu toate acestea, Cititorul Model ar putea conveni cd patru coincidente
(manuscris, incendiu, Praga qi Berengario) sunt interesante,
iar ca autor empiric, eu n-aE avea niciun drept sd reaclionez. Aq
putea si dau o aparenld frumoasi unui joc vinovat qi sd recunosc
formal ci textul meu avea intenlia de a-i aduce un omagiu lui Emile
Henriot. Romanul meu e atdt de bogat in citdri intertextuale, incAt
una mai mult sau mai pulin nu e cine stie ce.
insd Elena Kostiukovici a mai scris ceva pentru a dovedi analogia
dintre mine Ei Henriot. A spus cS in romanul lui Henriot manuscrisul
l. ,,Umberto Eco , Imja Rosy" , Souremennaja hudozestuennaia literatura za rubezom
5,1982, pp. 101 si urm. (parlial qi in Saggl su ,,Il nome della rosa', sub ingrijirea
lui R. Giovannoli, Milano, Bompiani, 1985).
Recent am aflat cd un bibliotecar orb era mentionat de Casiodor din Sevilia qi,
orice ag spune eu, aceastd doctd aluzie o si-mi fie atribuitd ca merit - dar nu-mi
fac probleme.
J. Giorgio Celli a zis intr-o dezbatere despre romanul meu cd printre lecturile
mele mai vechi trebuie sd se fi num[rat romanele lui Dmitri Merejkovski, qi
am recunoscut cd avea dreptate, chiar dacd scriind nu m'am gdndit la ele.