Umberto Eco - Limitele interpretarii

N{L''NC.\ I]iTE RPRETARII
3.5.7. Bunivoinla de cooperare
PAni acum, flexibilitatea si superficialitatea au apirut ca niqte calit6!i
cooperative cerute pentru a configura stiri de lucruri insuficient
credibile. in orice caz, in lumina observaliilor precedente, ar trebui
s[ spunem c[ o anumitd flexibilitate este intotdeauna ceruti, chiar
Ei in ceea ce priveEte stdrile de lucruri verosimile 9i credibile.
De fapt, si atunci cAnd este invitat sd delimiteze o lume foarte mici,
cititorului Model nu-i sunt furnizate niciodati informalii satisflc[-
toare. chiar Ei atunci cand este invitat s5 extrapoleze pornind de la
o experien![ presupusi a lumii actuale, aceastd experienli este adesea
numai postulathl.
Sd vedem inceputul unui
Misterele din Udolpho al lui
roman (din pur[ intAmplare am ales
Ann Radcliffe, 1794):
in 1584, pe malurile surAzdtoare ale Garonnei, in Gasconia' se indlla
castelul domnului St. Aubert. De la ferestre se vedea peisajul pastoral
al Guyennei qi Gasconiei, ce se ldrgea spre rAu, inveselit de pdduri
bogate, de vii si plantalii de mdslini.
Este pulin probabil ci un cititor englez de la sfdrqitul secolului
al XVIII-1ea stia suficiente lucruri despre Garonna, despre Gasconia
qi despre peisajui acestora. in orice caz, chiar Ei un cititor neinformat
era in misurd si deduci din lexemul maluri ci Garonna este un
rAu (de altfel, un rdu este menlionat Ei in fraza imediat urmdtoare).
Probabil Cititorul Model era obligat si-qi imagineze un mediu tipic
pentru Europa Meridionali, cu vii qi mdslini, dar nu este sigur
daci un cititor care locuia la Londra gi care nu a pirdsit vreodati
Marea Britanie era in m[surd s[ conceapi o astfel de panorami, in
verde-deschis Ei albastru. Nu are importanli acest lucru. cititorul
Model al lui Radcliffe era invitat si simuleze ci qtie toate acestea.
cititorul Model era Ei este invitat si se comporte ca si cum colinele
franceze i-ar fi fost familiare. Probabil lumea pe care qi-o reprezintb
este diferitl de cea pe care Radcliffe o avea in minte in timp ce
scria, dar acest lucru nu are importan![. Pentru lelurile povestirii
funclioneazi orice imagine stereotipd a unui peisaj ftancez.
Lumile narative sunt unicele lumi in care ar putea fi valabili o
teorie a desemnirii rigide. Daci naratorul spune c[ existd un loc
numit Insula comorilor, Cititorul Model este invitat si aibi incredere
intr-un lan! misterios al botezului in virtutea caruia cineva a botezat
o anumitd insula cu acel nume. In rest, cititorul este invitat sd
atribuie acelei insule toate propriet[lile standard care s-ar putea
!. Datorez aceasti sugestie lui Bas van Fraassen, comunicare personalS despre
Lector in fabula.