Umberto Eco - Limitele interpretarii

252 CONDITIILE INTERPRETARII
nume au fost date respectand o convenlie sau dupd natura lucrurilor.
A alege Nomos in loc de Physis inseamnb a ignora toate cazurile
de onomatopee, ca si nu mai vorbim de iconismul sintactic. A alege
Physis in loc de Nomos inseamnd a ignora toate cazurile de arbitrarietate
evidentd, adicd cea mai mare parte a termenilor lingvistici.
AEa cum propune acest studiu, o semantici liberal 6. analizeazl
expresiile prin intermediul primitivilor atomici numai ca extrema
rqtio si ca dispozitiv stenografrc din motive de economie. Definilii
ca ,,tigru = mamifer carnivor sau pisicd mare, galbeni Ei striati',
sunt luate in serios doar in mediul academic. intrucat ia in considerare
dimensiunea pragmatic5, o semanticd liberali furnizeazd,
frames si scheme de acliune.
Dupd. un exemplu al lui Peirce (CP, 2.880), litiul nu este definit
numai de pozilia sa in tabloul periodic al elementelor qi de numhrul
atomic, ci Ei de descrierea operatiilor care trebuie executate pentru
a produce sau individuahza un specimen de litiu. Definilia lui peirce
este orientatd c5.tre text deoarece prevede si contextele posibile in
care expresia litiu apd.rea de obicei. Dac[ admitem, in interesul
povestirii, ci Adam a cunoscut si numitul litiul, trebuie sd admitem
gi faptul ci nu a atribuit, pur si simplu, fiecdrui lucru un nume. A
formulat o anumitS. expresie ca un,,c6.rlig" de care si atarne o intreagd
serie de descrieri, iar aceste descrieri reprezentau, impreuni cu secvenla
de acliuni pe care el le-a infiptuit cu litiul sau asupra lui,
seria de contexte in care a intalnit si in care se aqtepta sd intalneasci
liriul.
Dupb versiunea mea, revizutS a mitului, Adam nu a vizut tigrii
ca exemplare ale unui gen natural. A vizut anumite animale dotate
cu anumite proprietdli morfologice numai intrucat erau implicate in
anumite tipuri de actiune, a interactiona cu alte animale Ei cu mediul
lor natural. Apoi, a stabilit cd subiectul r care acliona de obicei
impotriva unor antisubiecli pentru a atinge anumite scopuri si care
apdrea, de obicei, in circumstanle de un anumit fel era doar parte
a unei povestiri p - povestirea fiind inseparabild de subiect, iar
subiectul fiind o parte indispensabili a povestirii. Numai in acest
stadiu al cunoasterii lumii acest subiect x-in-actiune a ptttat fi botezat^tigru.
In lumina acestei versiuni a mitului, putem si inlelegem mai
bine toate argumentele pe care Platon le insiruie in cratyros pentru
a sustine teoria originii motivate a numelor. Toate exemplele de
motivalie ps care Platon le dd privesc modul in care cuvinteG reprezintd.,
nu lucrul in sine, ci originea sau rezultatul unei acliuni. Sd
lud"m exemplul lui Iupiter. Platon spune cd diferenla ciudatd dintre
nominativul qi genitivul numelui Zeus-Dios se datoreazd faptului ci
numele original era o sintagmd care exprima actiunea obiqnuitd a
regelui zellor: di' dn zen, ,,cel prin care este datd. viaf,a,'.