Umberto Eco - Limitele interpretarii

L44
MUNCA INTERPRETARII
a-l inlelege literal ar insemna s[ cidem intr-o anomalie semanticd),
independent de intenliile vorbitorului. Ci insd intr-o poveste de Walt
Disney expresia cdpitanul Setter e un copoi poate fi enunlatd in sens
literal depinde de lumea posibilb de referinld (iar in acest caz nr
vom avea metafor[, ci aserliune literal6), Ei nu de intenliile lui
Mickey.
Interpretarea metaforici ia nagtere din interacliunea unui interpret
cu un text metaforic, dar rezultatul acestei interpret[ri e permis
atAt de natura textului, cAt gi de cadrul general al cunoEtinlelor
enciclopedice ale unei anume culturi, iar in principiu nu are nimic
de-a face cu intenliile vorbitorului. Un interpret poate decide si
considere metaforic orice enunt, cu condilia sd i-o permitd competenla
lui enciclopedicd. Prin urmare, se poate interpreta Giouanni
tqi md.rudncd. md,rul in fiecare dimineald. ca qi cum Giovanni ar comite
in fiecare zi din nou pdcatul lui Adam. Pe aceastd presupozilie se
bazeaz6. de fapt multe practici deconstructive. Criteriul de legitimare
poate fi dat numai de contextul general in care apare enunlul. Dacd
toposul este descrierea unui mic dejun sau o serie de. exemple pentru
o diet[, interpretarea metaforicd e nelegitim5. insd potenlial
enunlul are qi un semnificat metaforic.
Pentru a lSmuri mai bine acest lucru, sd ne intoarcem la exemplul
din Val6ry. Am spus c[ numai Ia al patrulea vers cititorul, cu ajutorul
unor acte de cooperare interpretativ5, descoperi cd acel calm
acoperiq pe care se plimbd niqte porumbei e marea acoperiti cu
pAnze albe (sd se relind, in fine, ci, pentru a justifrca interpretarea
porumbeilor ca pe niqte vele, cheia este furnizat1 numai de ultimul
vers aI compoziliei, Ce toit tranquille oii picoraient des focs!). O
interpretare de felul acesta nu ne face numai s[ privim cu alli ochi
suprafata m[rii (nu doar ca pAn[ acum, drept fund al bollii cereqti,
ci ca acoperdmAnt aI altor spa!ii): ca o reverberare la interpretarea
de baz6, se naqte Ei o perceplie diferitd a acoperiqului.
Cdpdtdnd unele caracteristici ale mdrii, acest acoperig ne apare
ca emanAnd reflexe argintii, metalice, az:urii sau plumburiil. Pentru
un cititor italian, Eocul perceptiv e cu siguranli mai puternic decAt
pentru un cititor francez. intr-adevdr, cititorul italian se gAndeqte
la acoperiqurile italieneqti, care sunt roqii. Numai reflectAnd pulin
igi dn seama c6, deqi Val6ry descrie un peisaj mediteraneean, metafora
funclioneazb. daci marea are proprietdlile acoperiqurilor franluzeqti,
care sunt de ardezie. Noi nu trebuie si ne intreb[m la ce
se gAndea autorul Ei ce fel de acoperiguri avea el in fala ochilor in
timp ce scria (probabil pe cele pariziene). Nu numai ci asemdnarea
1. Interpretarea e suslinutd de context. Cu toate cb amiaza iqi imbind pe acoperiE
sclipirile ei de foc, sub acest,,voile de flamme" marea dd Ia iveald ,,tant de sommeil"
qi apare ca ,,diamantind", chiar daci ia ochii cu reflexe aurii.