Umberto Eco - Limitele interpretarii

272 CONDITIILE I\TERPRETARII
cele mai mari probleme cercetatorilor care s-au ocupat de presupozitii.
In exemplele: Giouanni a sdrutat-o pe Maria gi Giouanni a reusit s-o
sdrute pe Maria este indoielnic cd in amAndoud cazurile Giovanni a
sdrutat-o pe Maria, dar este sigur cd al doilea enunt sugereazd (sau
presupune) cd n-a fost o treabd ugoard. Aceastd diferenld este explicatd
de reprezentarea lui a reusi. Presupozilia este cd subiectul, in lumea
actual5 si la un moment t_,, a incercat sd transfere un obiect dintr-o
lume posibild (a dorinlelor sau indatoririlor sale) in lumea actuald Ei cd
acest transfer a fost greu de fdcut. Conlinutul afirmat este ce subiectul
realizeaz\, acest transfer.
Cu a indrd.zni, propozilia subordonatd nu este implicatS, ci afirmatd
explicit. Presupozilia are de-a face cu o idee de pericol legatd de acliunea
in chestiune. Dacd nu existd pericol in executarea unei anumite acliuni,
nu este niciun motiv pentru folosirea ltt a indrdzni.
A consimli presupune cd intr-un moment anterior subiectul nu ar fi vrut
sd efectueze o anumitd acliune Ei afirmd c6, la momentul discursului, o
executd..
A se abyine presupune cd intr-un moment anterior subiectul voia sd.
efectueze o anumitd actiune si afirmd cd nu o executd.
4.4.2.2. Probleme deschise
O dificultate deosebitd presupun verbele care exprimd atitudini propozilionale
ka a gti, a fi congtient de, a crede s.a.m.d.). Ele nu sunt
amintite, in mod obiEnuit, printre posibilii termeni-p pentru cd, de
fapt, multe dintre aceste verbe nici nu sunt termeni-p. De exemplu,
a crede poate fi reprezentat ca
c A cred,e'. Swoto GANDESTE (Ow,t, - Owoto),
iar astfel el nu vehiculeaz1. nici o presupozilie. Proba este oferiti de
testul negatiei: daci cineva nu crede ce au existat inorogi nu este
deloc dat drept sigur faptul cd inorogii au existat. in schimb, o s/i
se comportd ca un termen-p Ei poate fi reprezentat ca
t A ;ti: [Owot,] & Swoto GANDE9TE Owot,,
deoarece ,,vorbitorul presupune ci subordonata exprim[ o propozilie
adev[rat6, gi face o afirmalie despre aceastd propozitie. Toate predicatele
care din punct de vedere sintactic se comporti cauzativ au
aceaste proprietate semantice, pe care nu o are aproape niciunul
dintre cele care se comportd din punct de vedere sintactic non-cauzativ"
(Kiparsky gi Kiparsky, 1970). ln orice caz, acele verbe cauzative
care, in acelaqi timp, exprima Si atitudini propozitionale sunt
foarte stdnjenitoare in prezentul contert. ce1 pulin din doub motive.
Primul este ce, pentru a reprezenta ceilalti termeni-p, este necesar
sA se recurge la anumili prrmitir-i care. chiar daci vor trebui sd
fie interpreta\i, la rAndul 1or rin afara cadrului unei disculii despre
presupozilii), pot totuEi sd aibA un r',1 al ior. provizoriu - ca si cum
ar fi fost deja analizati. In cazul-.-er^'le-:,r^de atitudini propozilionale
a
t
Zr
1,
p
r: