Umberto Eco - Limitele interpretarii

260 CONDITIILE INTERPRETARII
2. Aparlin celei de-a doua categorli presupoziliile existentiale, care
depind de un proces de comunicare pe parcursul cdruia termenii ce
nu au putere presupozitionald codificatd" sunt inserati in enunturi
care comporti o referinti. Sunt tipice, in acest sens, presupoziliile
instaurate de numele proprii si de descrierile definite (cf. Russell,
1905, gi Strawson 1950). In acest sens, nume proprii ca Giouanni Ei
descrieri ca fiul lui Giouanni nu au putere presupozitionald, ci o
dobAndesc atunci cAnd sunt inserate intr-un enunt. Dacd se afirmd
cd fiul lui Giovanni este bolnav, se presupune cd" existd" (pe undeva)
un individ care este frul lui Giovanni.
3. in pofida a ceea ce fac al{i autori (cazul extrem este reprezentat
de Zuber, 1972), nu intentiondm sd considerdm ca fiind presupozitii
nici rezultatele inferenlelor logice qi nici implicarea unor
propriet5li semantice. De aceea nu vom spune cd (4) presupune (5):
(4) La Yale angligtii sunt deconstruclionisti,
(5) La Yale unii angliEti sunt deconstructionistil,
ci, pur si simplu, cd din (4) se poate face inferenta (5). Tot astfel,
expresia om nu presupune proprietilile ,,animal biped, fb.rd pene,
rational Ei muritor", ci le semnific[, Ie vehicule az\, sau le contine,
sau ele sunt intelese ca interpretanti ai sii.
A vorbi despre presupozitie in astfel de cazuri impune concluzia
c[ in limbi totul este fenomen presupozitional. ins6, in acest caz,
conceptul de presupozilie ar fi coextensiv celui de interpretare, deoarece
a interpreta inseamnS., fdrd indoialS., a elibera din discurs ceea
ce nu s-a spus, dacd. nu altfel, cel putin in sensul cd printr-un singur
termen sunt comunicate mai multe proprietb{i a ciror explicare ar
fi redundantd; limba functioneazi tocmai pentru cd reuseste sd
renunte, sd se elibereze de precizdri ca acel om animal uiu mdndncd
un mdr care este un fruct uegetal. TotuEi, dacd. se poate vorbi despre
oameni fdcAnd abstractie de proprietatea lor de fiinle mamifere (qi
fi.r6' a arunca in joc in fiecare moment, destinul interactiunii comunicative),
nu se poate vorbi despre cineva care s-a trezit dacd nu
toli vorbitorii sunt conqtienli de faptul cd inainte a dormit. in scopul
unei teorii a interpretS.rii, este interesant de definit tocmai aceste
cazuri in care, daci vorbitorii nu sunt de acord asupra premisei, are
loc colapsul comunicdrii.
l Folosirea exemplului (4), care era adevS.rat numai Ia jumdtatea anilor'g0 demonstreazi
cat de putin interesatd de valorile de adevir este prezenta abordare. Acum,
o parte a anglistilor deconstr-uctioni-*ti de laYale s-a mutat in California si rhmAne
adevdratd numai (5).