Umberto Eco - Limitele interpretarii

UMBERTO ECO (1932-2016) a urmat cursurile Universititii din Torino,
luAndu-si licenla in esteticd. in anii '60 a fost unul dintre exponenlii de
frunte ai avangardei culturale italiene, numdrAndu-se printre fondatorii
revistelor Marcatrd Ei Quindici. A fost profesor de semioticd Ia Universitatea
din Bologna. A primit numeroase premii Ei distinclii culturale, inclusiv Legiunea
de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universitdli din lume, fiind
Doctor Honoris Causa a peste patruzeci dintre ele. A scris romane (I{umele
trandafirului, 1980, Premiul Strega, l98l; Pendulul lui Foucault, 1988,
Premiul Bancarella; Insula din ziua de ieri, 7994; Baudolino, 2000; Misterioasa
flacd.rd a reginei Loana, 2004; Cimitirul din Praga, 2070; Numdrul
zero,2015), studii de semioticS, esteticd qi teorie literard (Opera deschisd.,
1962; Apocaliptici 9i integrali, 7964; Poeticile lui Joyce, 1966; Structura
absentd, 1968; Formele conlinutului, 7971; Tlatat de semioticd. generald,
1975; Cum se face o tezd. de licenld., 1977; Lector in fabula, 1979; Semiotica
qi filosofia limbajului, 7984; Limitele interpretdrii, 1990; $ase plimbd.ri prin
pddurea naratiud., L994; Despre literaturd,2002), eseuri (Kant gi ornitorincul,
1997), articole (reunite in volumele Jurnal minim, 1963; Al doilea jur'
nal minim, 7990; Secretul Mineruei, 1999).
Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele in ce cred cei care nu
cred. (in colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001, 2077,2016), in cd.utarea
limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2004, 2010, 2011, 2073, 2014),
Misterioasa flacdrd a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005,
201,3), Ttei pouestiri (in colaborare cu Eugenio Carmi, 2005), Curn se fclce o
tezd. de licen{d, (2006,2074), Baudolino (2007,2014), Apocaliptici qi integrali.
Cornunicalii de masd. gi teorii ale culturii de masd. (2008), A spune cam
acelaqi lucru. Experienle de traducere (2008), Insula din ziua de ieri (2009),
De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn qi interpretare (2009),
Kant qi ornitorincul (ed. a II-a, 2010), Cimitirul din Praga (20L0,2077,2073),
Cum ne construirn duqmanul (2011,, 2013), Numdrul zero (2075), Scrieri
despre gd.ndirea medieuald. (2016).gi Cronicile unei societd,li lichide (2016).