Umberto Eco - Limitele interpretarii

248 CONDITIILE INTERPRETARII
de la Viena, frlozofia limbajului comun, Wittgenstein, Apel, Habermas,
numeroqi marxiqti printre care Klaus, interaclionismul simbolic, ca
s5. nu mai vorbim de Austin, Ryle, Grice qi Searle.
Astfel, ultima noastrb turnuri in disculia semantic5, exemplificati
de diferite - dar fundamental compatibile - incerciri de a oferi
modele pentru o reprezentare a semnificatului in format de enciclopedie,
nu constituie o revolulie in paradigma gtiinlific5, ci apare,
mai degrab6, ca o reintoarcere la chiar rdddcinile filozofrei limbajului.
Toate aceste exemple introduc intr-un fel sau altul elemente pragmatice
intr-un cadru semantic.
Pentru a putea formula o noliune liberald de semanticd, trebuie
sd acceptdm o noliune liberald de pragmatici. AE considera-o astfel
pe aceea propusi de Bar-Hillel (1968, p. 27L), conform chreia pragmatica
priveqte nu numai fenomenul interpretdrii (semnelor, enunlurilor,
textelor sau expresiilor deictice), ci qi,,dependenla esenliald
a comunicirii, in limbajul natural, de vorbitor qi ascultdtor, de contextul
lingvistic gi extralingvistic, de disponibilitatea cunoaEterii de
baz6., de rapiditatea in oblinerea acestei cunoasteri de bazd qi de
bundvoinla participanlilor la actul comunicativ". Unele dintre fenomenele
expuse de Bar-Hillel sunt tratate probabil qi de diverse alte
discipline. Este, in orice caz, materie de eviden![ bibliograficd faptul
cd multe dintre ele, qi altele inc5, au devenit obiecte ale teoriilor
semantice liberale, ca Ei ale acelei ramuri a semioticii etichetate, de
obicei, ca semioticd a textului sau a discursului.
4.3.2.L. Interpretare
Primul exemplu de semanticd liberald este teoria semnificatului (ca
Obiect Imediat) si a interpretantilor a lui Peirce. in cadrul filozofiei
semiozei nelimitate a lui Peirce,
(i) orice expresie trebuie sd fie interpretatd de o altd expresie, si
tot aqa, la infrnit;
(ii) activitatea de interpretare este unica modalitate de a defini
conlinuturile expresiilor;
(iii) in cursul acestui proces semiozic, semnificatul expresiilor, recunoscut
din punct de vedere social, creqte prin intermediul interpretdrilor
la care ele sunt supuse in diferite contexte Ei in diferite
circumstante istorice;
(iv) semnifibatul complet al unui semn nu poate sd fre decAt inregistrarea
istoricd a efortului pragmatic care i-a insolit fiecare aparitie
contextuali;
(v) a interpreta un semn inseamni a prevedea - la modul ideal -
toate contextele posibile in care poate sd fie inserat. Logica
relativilor lui Peirce transformd reprezentarea semanticd a unui
termen intr-un potenliai text (orice termen este o propozilie