Umberto Eco - Limitele interpretarii

6 INTRODUCERI,
concrete ale emiterii lui (qi, ca urmare, de referentul siu firesc), ar
pluti (ca sd zicem aga) in golul unui spaliu potenlial infinit de
interpretiri posibile. Prin urmare, niciun text nu poate fi interpretat
potrivit utopiei unui sens autorizat determinat, original si final.
Limbajul spune totdeauna ceva in plus fald de sensul lui literal
inaccesibil, care este deja pierdut incd de la inceputul emiterii
textuale.
Episcopul Wilkins - in ciuda neclintitei sale credinle cd Luna ar
fi fost locuitd - era un om cu o capacitate intelectual5 remarcabild
qi a spus multe lucruri importante Ei azi pentru cei ce studiazi
limbajul si procesele semiozice in general. Sd privim, de exemplu,
figura care apare la pagina 311 din al siu Essay Towards A Real
Character (1668). EI era atdt de convins cd o teorie a semnificatiei
ar fi fost posibild, incAt incercase (nefrind primul, dar, cu siguranfd,
ca un pionier, pi cu o extraordinari intuilie vizual6) s5 ofere o modalitate
de a reprezenta pAn[ si semnifrcatia termenilor sincategorematici.
Acest desen aratl c5., admilAnd faptul cd impdrtdgim anumite
reguli convenlionale privitoare la utilizarea unei limbi naturale, atunci
cAnd spunem deasupro vrem s5. spunem cu sigurantS. ceva diferit
de d.ed.esubf. in privinta aceasta, desenul s5.u aratd cd pAnd qi
aceastd deosebire de semnificalie este bazatd pe structura corpului
nostru intr-un spaliu geo-astronomic. Putem fi radical sceptici in
ce priveqte posibilitatea de a identifica niste universalii ale limbajului,
insd ne simtim obligali si luim in serios gravura lui Wilkins.
Ea arat[ ci in interpretarea termenilor sincategorematici trebuie
sd urmdm anumite ,,direc!ii". Chiar dacd lumea ar fi un labirinb,
n-am putea sd-l strdbatem f[rd s5" respectim anumite parcursuri
obligatorii.
Ce anume ar fi putut s5" obiecteze Wilkins Ia contraobiectiile multora
dintre teoriile contemporane ale lecturii ca activitate deconstructiv5?
Ar fr spus probabil cd, in cazul relatat de el (presupunem
cd scrisoarea spunea: ,,Dragd Prietene, in acest Cos adus de Sclavul
meu se afl6 30 de smochine pe care !i le trimit in Dar"), Prietenul
era sigur cd respectivul Cog menlionat in Scrisoare era cel adus de
Sclav, ci Sclavul era exact acela cS.ruia Stdpdnul ii ddduse Coqul qi
cd exista o Relalie intre Expresia,,30" scris5. in Scrisoare si Numdrul
de Smochine conlinute in CoE.
Fireste, ar fi uEor de combdtut parabola lui Wilkins. E suficient
si ne inchipuim cd cineva a fost trimis realmente cu un cos, dar
c[ pe drum sclavul original a fost ucis qi inlocuit cu un altul, aI
unui alt stdpdn, qi cd cele treizeci de smochine, ca entit5li individuale,
au fost inlocuite cu alte smochine. Pe ldngi aceasta, s5. ne
inchipuim ci noul sclav a dus cosul unui destinatar diferit. Putem
chiar sd presupunem cd noul destinatar n-avea habar de vreun