Umberto Eco - Limitele interpretarii

246 CONDITIILE INTERPRETARII
Chiar extrapolate din cadrul lor behavioristic, aceste afirmatii mi
se par foarte importante. Ele arati cum dimensiunea pragmatici
este str6.ns corelat[ cu o semantici a condiliilor de adevdr pentru
expresiile non-deictice. Morris era, efectiv, un pionier cAnd aborda
in termeni pragmatici chiar venerabila distinclie dintre enunturile
analitice gi cele sintetice. Noliunea de caracter analitic este cel mai
puternic argument pe care o semantic[ a condiliilor de adevdr il
poate folosi pentru a-qi afirma propria independenld de aqa-numita
cunoastere a lumii, cunoastere de bazl, informalie enciclopedicS,
contexte, circumstanle qi altele. O semanticd a condiliilor de adevdr
care opune cunoaEterea pur lexicald sau de diclionar oricdrui alt tip
de competenld dobdnditd poate afirma cS.,,pragmatica are drept obiect
acele aspecte ale semnificatului emisiunilor lingvistice despre care
nu se poate da socoteald prin intermediul unei referiri directe Ia
condiliile de adevdr ale enuntului emis" (Gazdar, 1979, p. 2).
Slibiciunea acestei distinclii este splendid demonstratd de Quine
in studiul sdu ,,Two dogmas of empiricism" (1951): adev[rurile analitice,
ca de altfel gi cele sintetice, depind de un sistem de accepliuni
culturale, adicd reprezintd nucleul cel mai rezistent - dar nicidecum
etern - al unui sistem de expectative sociale. Este interesant sd
observ5m cum aceeasi afirmalie este avansatd, in alti termeni, in
pagina din Foundations pe care tocmai am citat-o.
4.3.L.2.2. Pragmatica intre semnificare si comunicare
Pragmatica dd gi ea drept sigure multe elemente care, chiar dacd
privesc raportul dintre semne Ei emitenlii sau interprelii lor, chiar
dacd lin in mare md.surd de procesul de comunicare, depind de o
reguld semanticd precedent5.. Sd considerdm cele doud enunluri ana-
Iizate de Gazdar (1979, p. 3);
(5) cilelugul lui Tom a ucis iepurasul lui Jane
(6) cAinele lui Tom a ucis iepurele lui Jane.
Vorbitorul-ascultdtor ideal al limbii italiene va face inferenta c5.
autorul lui (5) este un copil sau cineva care se preface a fr copil, dar
aceast[ inferenli este independentd de circumstantele de enuntare.
In pofrda acestui fapt, orice teorie semanticd ce susline c5. este capabild
si dea socoteal[ de diferenla dintre (5) qi (6) o poate face numai
dacd este in misurd sd includd printre instrumentele sale semantice
qi mdrci carei; intr-un fel sau altul, descriu statusul (fie vorba despre
sex, vArstd sau rol social) emitentului ideal al unui element
lexical dat.
Ar trebui sd concepem doui aborddri pragmatice diferite: o pragmaticd
a semnific5.rii (cum pot fi reprezentate fenomenele pragmatice
intr-un sistem semantic) Ei o pragmaticd a comunicdrii (cum pot fi
:t
1l