Umberto Eco - Limitele interpretarii

I4O
MUNCA INTERPRETARII
ne gAndim ci pentru omul medieval conceptul de cdldtorie era intotdeauna
asociat cu acela de duratd iung[, de aventurd Ei de risc
mortal. Iar acestea sunt proprietili definibile ca sintetice, enciclopedice.
De fapt, cAnd teoreticienii metaforei se referd la aceastd
structurS. cu trei termeni dau exemple cum ar fi dintele muntelui,
intrucAt si dinte, gi vdrf aparlin genului ,,formd asculiti si t5ioas5".
E totuEi clar c^d' acest exemplu nu postuleazd o simpli reprezentare
de diclionar. In trecerea de la dinte la udrf avem ceva mai mult
decAt o trecere prin intermediul genului comun, iar proprietatea de
a fi ,,ascutite" nu e nicidecum o proprietate de diclionar. Metafora
functioneazi pentru ce s-a seleclionat, dintre proprietilile periferice
ale ambelor sememe, o trisS.turd comund care a fost aleasS. ca gen
numai pentru scopurile acelui context anume.
Chiar dacd metafora este interpretatd ca proporlie, ea poate fi
explicati in termeni de diclionar numai in cazuri precum cale-a
uielii mele lil cammin di nostra. uit&l keletoria este pentru spaliu
ceea ce este viala pentru timp). insd exemplele interesante de rn"iafore
de tipul al patrulea propuse de Aristotel nu sunt reductibile Ia
niste modele de tip dictionar. Scutul este cupa lui Ares si cupa e
scutul lui Dionysos, dar in termeni de diclionar ,,cup5." si ,,scut" ar
putea fi interEanjabile numai intrucAt ambele sunt specii ale genului
,,obiect", fapt ce nu explicS. metafora. T?ebuie ins5. avut in vedere
amAndou[ sunt
mai intAi cd - intr-un anumit tip de descriere -
obiecte concave. Dar in acest caz interesul celor doud metafore nu
rezidb. in faptul ci ,,scut" si ,,cupi" posed[ o marci in comun, ci in
faptul c5., pornind de la acea trdsdtur[ comunS, interpretul e apoi
frapat de deosebirea dintre ele. Pornind de la similaritate se descoper6
contradiclia dintre proprietilile lui Ares, zeu al rdzboiului, si
cele ale lui Dionysos, zeu al pdcii si aI bucuriei (pe lAngi cea dintre
proprietdlile scutului, instrument de bitilie qi de ap[rare, si cele
ale cupei, instrument de pl5cere si de be!ie). Numai in acest caz
metafora permite o serie de inferenle care-i amplifici sensul. Dar
pentru a putea prevedea sau pentru a permite aceste inferente, ea
trebuie sd postuleze nu un dictionar, ci o enciclopedie. Dupi Btack
(1962, 40), in metafora omul e un lup lucrul de care are nevoie
cititorul nu e atdt definilia de dictionar a lupului, cAt un sistem de
locuri comune ce sunt asociate cu eL
Dante nu spune numai ci viala e ca o cS"litorie, ci qi c[ el are
35 de ani. Metafora postuleazS. cd intre cunostintele noastre enciclopedice
despre viali existi qi o informalie despre durata medie a
acesteia. Bierwisch si Kiefer (1970, 69 qi urm.) sugereazS. reprezentiri
enciclopedice in care un item lexical presupune un ,,nucleu" si
o ,,periferie". In reprezentarea periferici a lui ,,lingur5." ar trebui
inregistrat gi formatul ei mediu. Numai in acest fel e posibil s[
recunoastem ci un enun! ca auea o lingurd, mare cdt o lopatd, nu
trebuie inleles in sens literal, ci reprezinta o hiperbold.