Umberto Eco - Limitele interpretarii

20 INTENTIO LECTORIS
Problema era in ce chip anume opera, prevdzAnd un sistem de
aEtept[ri psihologice, culturale ;i istorice din partea receptorului
(astizi am spune un ,,orizont de a;teptdri"), tinde si instituie ceea
ce Joyce numea, in Finnegan's Wahe, un ,,Ideal Reader"' Firegte,
atunci, vorbind de ,,oper5, d.eschisi", m[ interesa ci acest cititor ideal
era obligat s5 sufere - tot in termeni joycieni - de o ,,insomnie ideald",
indus cum era de c6tre strategia textuald s5 interogheze opera
}a infinit. cu toate acestea, insistam ci trebuia si interogheze acea
operd., Ei nu pulsiunile sale personale, intr-o dialectica de ,,fidelitate
qi Hberlate,'care, incd o data, imi era inspirata de estetica interpreiaril
u lui pareyson (cdreia ii elaboram o versiune ,,secularizat[")1.
suslinand insS ci pan[ Ei imboldul la libertatea de interpretare
depindea de structura formald a operei, lmi puneam problema cum
utro-" opera poate Ei trebuie sd-gi prevad[ propriul cititor'
in ed4ia din 1962 incd m[ situam intr-un orizont presemiotic,
inspirandu-ma din teoria informaliei, din semantica lui Richards,
pr".,r- Ei din Piaget, din Merleau-Ponty Ei din psihologia transac-
!ional6. Observam acolo ci:
...transmiterea unei secvenle de semnale cu redundanli scbzuti qi cu
inalta dozi de improbabilitate laqa defineam pe atunci, in termeni informafionali,
textul artisticl cere sd fre luat6 in analizi considerarea atitudinilor
qi a structurilor mentale prin care receptorul seleclioneazd
mesajul gi introduce in el o probabilitate care in realitate este conlinuta
in acesta laolaltd cu multe alte probabilitSli cu titlu de libertate de
seleclie (Eco, 1962, 113).
in edilia din 1967, dup[ ce rescrisesem c[rlile pentr_u versiu-
Irea fl]arrcez:i din 1965 (qi dupS ce suferisem intdlnirea cu Jakobson,
cu formaliEtii ru;i, cu Barthes qi cu structuralismul francez), scriam:
...aten!ia va trebui s5 se mute de la mesaj, ca sistem obiectiv de informalii
posibile, la raportul comunicatiu dintre mesaj 9i receptor, raport
in care decizia interpretativd a receptorului ajunge sd facd qi ea parte
din valoarea efectiva a informaliei posibile. Dac6 voim s5 examinSm
posibilitatea de semnificare a unei structuri comunicative, nu putem face
abstracqie de polul numit ,,receptor". in sensul acesta, a ne ocupa de
polul psihologic inseamnd a recunoaEte posibilitatea formald (indispensabilS
pentru a explica structura gi efectul mesajului) a unei semnificativitili
a mesajului numai intrucat el este interpretat printr-o situa[ie
d.afi. (o situalie psihologicd qi, dincolo de ea, una istoricd, sociald, antropologicS,
in sens larg) (ed' 1967, 723-124)'
1. Pozilia mea nu era chiar atat de impSciuitoare Ei m-a costat cateva.obieclii din
partea lui L6vi-Strauss (ci Caruso, 1969), pe care le-am discutat in Lector in
fabuta, iar in ele se suslinea autonomia textului fa!6 de interpretdrile ce i se
dau. Se vede asadar c5 pe atunci eu pdream s5-i conced prea multe interpretului.
Astizi aq risca si par prea plin de respect fa!5 de text'